by Mădălina Gabor
Cum se duc banii...
Bănciledin România de fapt nu sunt ale României. Nu stau sa caut care mai este sau nu autohtona, deoarece nu este relevant.
Majoritatea creditelor sunt accesate de romani prin intermediul bancilor preluate de grupuri straine. Aceste banci sigur, platesc impozite in Romania, dar cred (si spun cred deoarece nu posed actualmente o analiza aprofundata) ca majoritatea capitalului colectat din piata (de la romani) ia drumul strainatatii. Acest aspect ar fi si el irelevant, daca nu ar exista "febra improprietaririi" de care este posedat tot romanul.
Aceasta "febra" a generat monstrul numit Prima Casa. Program care (cu complicitatea statului) si-a propus sa vanda cat mai multe imobile romanilor pe o perioada de... cam tot restul vietii lor (speranta de viata in Romania fiind undeva la 74 de ani dupa statisticile din 2012). Cu totii ati vazut cat de mult se construieste. Cum rad developerii tot pentru a ridica inca un bloc si inca un bloc. Acesti afaceristi (unii pe bune altii cu ghilimele) mizeaza pe programul Prima Casa. Acest program le permite sa vanda inca scump pentru o tara cu o populatie atat de saraca (ma refer la saracia oamenilor angajati). Si totusi romanii se baga. Ei cred ca platind o rata echivalenta cu o chirie /luna au obtinut nu stiu ce. Dar ce au obtinut? O dobanda de 100 euro la un principal de 50 euro... si asta pe 30-35 de ani... la care se adauga an de an comisionul de gestiune FNGCIMM (fondul de garantare) de 0,49%, la care se adauga impozitul pe proprietate care creste (nu?) de la an la an, si sa nu uitam de rata care oscileaza dupa robor, euribor sau dupa te miri ce alte reguli. Statul castiga la faza asta. Este clar, cred, pentru oricine. De aceea sustine si incurajeaza "monstrul". Si pana sa ajungi sa "beneficiezi" de acest credit... alti bani, alta distractie (avans, evaluarea care de regula este in favoarea bancii, notar si alte comisioane).
Nu stiu cat de "cald" tine gandul ca esti proprietar pe datorie intr-o lume care se schimba continuu. Iar Dumnezeule... cum se schimba in Romania, nicaieri altundeva in UE. Economia este la pamant, somajul a escaladat, salariile sunt mici, dar sa fie credite! Ce faci daca ai platit 20 de ani si apoi ai ramas somer? Esti prea tanar sa te pensionezi si prea batran sa te mai angajeze cineva... Vei fi executat, dupa ce ai "ingrasat" economia altor tari prin prestatii succesive la bancile lor. Acesta este unul dintre cele mai pesimiste scenarii. Un om precaut probabil si-ar face o asigurare de somaj (inca un cost).
Ce faci daca... divortezi dupa ce ai luat creditul in cuplu? Mai ales in primii ani de "neinstrainare"? Iar daca veniturile individuale ale fostilor soti sunt prea mici pentru a-l trece pe un nume sau altul? Este "cu cantec".
Un alt scenariu este cel in care ai dori sa te muti. Sa accesezi o oportunitate de angajare mai buna in alt oras/tara. Ai trei posibilitati: ratezi sansa, inchiriezi sau vinzi. De regula chiria nu va acoperi chiar toate costurile mentionate mai sus, ci maxim rata. Deci... ineficient (nici un castig). Vanzarea, pe langa faptul ca trebuie sa faci fata unei piete imobiliare dificile, populata cu agenti imobiliari neprofesionisti, este un proces de durata si poti sa iesi chiar in pierdere, daca a mai scazut piata. A, si sa nu uitam de impozitul dat statului... 3% in primii 5 ani si 2% dupa.
Parerea mea este ca acest gen de credit si nu numai, nu face decat sa ne saraceasca pe toti incetul cu incetul. Imaginati-va ca in loc sa dea buzna la banca, oamenii ar plati chirie unor persoane fizice. Capitalul ar ramane in tara. S-ar rula in tara. Iar rulajul este samanta bunastarii. Asa fac celelalte tari.
Inca o "ciuperca atomica": Prima Masina. Mi se pare mie sau impozitele tocmai au crescut anul acesta?
Bunica mea are o vorba: "Maica, datoria e ca raia." Ii dau dreptate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu