Zilele mafiei certificatelor condusa de Balint Dorel de Lugoj si aparata de SANDA sunt numarate!

In urma cu 5 zile, doua persoane din cercul lui Balint Petrica de la Lugoj au deseratat un sac de informatii despre cum a functionat si cum functioneaza mafia certificatelor. Astfel , din declaratiile celor doi reies si motivele pentru care listele cu revolutionarii cu rol determinant ajung cu greu la avizare la Presedentia Romaniei. Mai mult , se asteapta ca pe aceste liste sa apara persoane din anturajul celor mentionati dar dupa ce care nu au nici o legatura cu revolutia dar care stiu lucruri despre diverse persoane din Secretariatul pentru revolutionari sau care au platit suma de 3000 de euro pentru un certificat, asa cum reiese din inregistrarile pe care INTERNATIONAL RADIO le detine in arhive, o parte dintre ele fiind deja difuzate. Mai mult, doua dintre persoanele carora aceasta grupare le-a cerut bani sunt agenti sub acoperire, revolutionari dar care lucreaza in cadrul structurilor statului. Cei doi denuntatori , prinsi cu mata in sac, cer acum clementa sau protectie. Din declaratiile lor reiese faptul ca structura infractionala formata in jurul lui Balint, este oarecum protejata chiar de secretarul de stat , un bun prieten al lui Balint. Dealtfel acest lucru se poate vedea si din faptul ca Adrian Sanda este mereu insotit de acest Balint, aparitiile lor publice fiind monitorizate de aproximativ 7 luni de zile.

GUVERNUL CIOLOȘ MINTE!

Dovada ca Guvernul Ciolos minte!

Postul nostru de radio a demarat o anchetă referitoare la mafia din cadrul Secretariatului pentru Revolutionari, mafie gestionată de gruparea VICTOR PONTA și preluată exact în aceeași formulă de către tehnocratul Dacian Cioloș. Conform unei ordonanțe de urgență, emisă de Ponta, din masa de revoluționar s-a selectat un număar mic dintre aceștia care vor primi titlul de Luptători cu Rol determinant. Problema este însă alta, fiindcă cei care nu vor primi acest titlu vor intra in colimatorul organelor de anchetă privind beneficiile obținute de-a lungul anilor , unii fiind bănuiți că ți-au obținut titlurile în mod fraudulos. Lupta este însă acum pentru obținerea noului titlu. O parte din mafia PSD-ADRIAN SANDA , condusă și gestionată de omul de casă al lui Ion Iliescu, Balint Petrica din Lugoj, deși nu îndeplinește noile condiții impuse de Ordonanța amintită, încearcă să iasă basma curată. 

Prin urmare, Guvernul Cioloș prin intermediul SSPR-ului condus de Adrian Sanda(foto)-sluga perfecta a lui Ponta, da un comunicat cum ca o lista de peste 700 de revolutionari este in posesia președintelui KLAUS JOHANNIS pentru emiterea decretului prin care aceștia devin Luptatori cu Rol Determinant. Cum oamenii din mafie sperau sa fie și ei pe această listă, ei neândeplinind condițiile legale, de fapt Sanda a minșit. La 12 noiembrie, lista nu se afla la presedinte, asa cum in mod oficial publicase Guvernul. Întrebarea este de ce această minciună? Păi este simplu, lista urma să fie completată cu oamenii lui Balint, adică cei care și-au obținut prin șpagă și santaj titlurile initiale și la fel doresc să obțină și titlurile de determinanti. Sanda este cșlar din toate aceste manopere că este supus unor presiuni, la care se pare că a cedat. Miza?! Indemnizațiile pentru cei cu rol determinant. În condițile în care oamenii lui Balint nu intră pe aceste liste, Sanda și o parte din angajații SSPR riscă să fie dați în primire chiar de acest Balint, care la rindul lui făcuse o serie de ilegalități în legătură cu oamenii e care îi susține, adică acei falsi revolutionari care acum își vor titlurile cele noi. Adică, noi ți-am dat și ți-am făcut, vrem titlurile sau te dam în primire! Înârzâierea acestei liste, creează însă probleme celorlalți revoluționari de pe aceasta, adică celor corecți și care chiar s-au remarcat la Revoluție. Pentru ca sa nu aibă scandal sau să nu se prindă DNA de aceste manevre, Guvernul Ciolos dă comunicatul ca listele sunt din 12 noiembrie la Presedinte, creind astfel n orizont FALS de speranta, pentru ca oamenii sa nu facă scandal pentru depășirea termenelor legale în care ar fi trebuit să își primească titlurile.

Investigatorii noștri însă, se prind de manevră și anunta pe radio că LISTELE NU AU AJUNS LA PRESEDINTE ȘI CA GUVERNUL MINTE PRIN INTERMEDIUL SECRETARIATULUI DE STAT. Încep atacurile împotriva noastră și o campanie furibundă pentru decredibilizarea radioului. Actorii principali?! Oamenii lui Sanda, angajații              Secretariatului de Stat.

unul din capii mafiei guvernamentale

Telefonic, directorul radioului sună la SSPR iar secretarul general de acolo, Denisa Tanase spune ca listele sunt trimise la Președinte din data de 12 noiembrie. Însa nu publica probele în acest sens pe care susține ca le are. In schimb Președintele ne comunica faptul ca nu a primit nimic. Secretariatul de Stat acreditează astfel ideea ca Președinția MINTE, aruncând toată mizeria proprie în cârca lui Klaus Johannis.  Iată însă că adevărul a ieșit la iveală, și se va lăsa cu ani grei de pușcărie pentru multi. Cert este însă că Cioloș nu dorește înlocuirea mafiei PSD de la conducerea secretariatului amintit, ceea ce il face complice la aceste minciuni. Redam mai jos comunicatul Postului nostru de radio:

INTERNATIONAL RADIO DEUTSCHLAND

COMUNICAT

PROBA CA SSPR MINTE DE RUPEEEE!

Cu toate ca atunci cind afirmam faptul ca SSPR mintea in momentul in care in luna noiembrie a anuntat faptul ca a dus si a doua lista la Presedintie am fost injurat, vom posta proba faptului ca afirmatiile noastre au fost adevarate si nu ale SSPR.
ATASAM DOVADA!
SSPR afirma in mod mincinos faptul ca in data de 12 noiembrie ar fi trimis la Presedintie Lista cu cei 783 de determinanti in vederea acordarii decretului. La acea vreme am anuntat ca ESTE O MINCIUNA, lucru ce a dus la mii de injuraturi la adresa mea. Deasemenea am primit nenumarate telefoane chiar din SSPR ca nu e adevarat ceea ce spun, motiv pentru care am facut o adresa in acest sens catre Presedintia Romaniei pentru clarificari.
Iata ce scria SSPR la 12 noiembrie 2015
LISTA CUPRINZÂND PERSOANELE CARE, LA PROPUNEREA SECRETARIATULUI DE STAT PENTRU RECUNOAȘTEREA MERITELOR LUPTĂTORILOR ÎMPOTRIVA REGIMULUI COMUNIST INSTAURAT ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 1945-1989, AU OBȚINUT AVIZUL COMISIEI PARLAMENTARE A REVOLUȚIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989 ȘI CONFORM DISPOZIȚIILOR ART.9^2 ALIN.5 DIN LEGEA 341/2004, AU FOST TRANSMISE PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI, DOMNUL KLAUS WERNER IOHANNIS, ÎN VEDEREA ATRIBUIRII TITLULUI DE LUPTĂTOR PENTRU VICTORIA REVOLUȚIEI DIN DECEMBRIE 1989 - LUPTĂTOR CU ROL DETERMINANT.  http://www.sspr.gov.ro/index.php?comunicate&id=675
Prin urmare, INTERNATIONAL RADIO DEUTSCHLAND va depune impotriva SSPR o plingere penala pentru savirsirea infractiunii de TRANSMITERE DE INFORMATII FALSE si inselaciune deoarece consideram ca cineva trebuie sa raspunda pentru aceste magarii vehiculate in spatiul public. Mai mult, persoane din SSPR au incercat decredibilizarea noastra , exact pe acest motiv, astfel ca noi consideram ca acestea trebuie sa raspunda in fata Legii penale.
Alex Oprea
managing director

NU TRAGEȚI ÎN PIAN, SCHIMBAȚI PIANISTUL!

Nu sunt pro PSD. Nici pro PNL. Sunt de fapt împotriva mizeriei ce se petrece in toate partidele. In primul rând , ca sa furi o democrație, trebuie sa furi partidele. Fiindcă e aberant sa credeți ca sunt împotriva ideii de pluripartidism sau împotriva ideii social democrate sau liberale. Împotriva ideilor nu poți fi, e ca și cum ai fi împotriva gândului. Sunt însă împotriva celor care astăzi conduc partidele, a celor înscriși în diferite partide fără sa cunoască doctrine si idei, doar de dragul tradiționalului ciolan cu fasole împărțit ocazional si gratuit. Sunt împotriva celor care prefera sărutul oaselor numite pompos moaște, decât luptei pentru propriile drepturi. Sunt de fapt împotriva mafiei, a prostiei, a strâmbăturii morale cu efecte în concret ce astăzi se numește liderul politic, sau de sistem. Furatul de democrație începe cu furatul sau confiscarea de partid. Adică un grup restrâns pur si simplu fura leadershipul partidului. De fapt asta s-a întâmplat. La fel cum mafia a pus mina si pe biserica ortodoxa ca instituție. Aici e mai delicat: Poți fura instituția bisericeasca, dar nu poți fura BISERICA. Nu poți fura ortodoxia, catolicismul, mahomedanismul sau orice altceva. Ideile sunt de fapt sensul libertăților noastre. Aceste libertăți vin de la Dumnezeu. De la Dumnezeul fiecăruia dintre noi. La fel nu poti fura social-democrația, liberalismul, creștin democrația , libertarianismul....dar poți fura instituțiile care le reprezinta , adică partidele. Dupa ce ai furat partidele, ca instituții, e foarte simplu sa furi resursele, banii oamenilor, industria, aerul....Sa furi media, si apoi sa manipulezi, încercând sa acreditezi ideea conform careia, ASA E IN SOCIAL DEMOCRAȚIE-te fura niște unii sau ASA E LIBERALISMUL- cu basisti si udre....Prin asemenea manevre pur si simplu se decredibilizeaza si se arunca in derizoriu idei. Un fel de filosofie inversa, un fel de materialism de tip nou, pe care Engels nu l-ar fi intuit...Vina nenorocirilor este deci in personam, nu pe plan ideatic. Sincer, sunt un social-liberal in concepții dar asta nu ma legitimează sa ies in strada sa strig jos social democrația. Fiindcă știu ca fără social democrație, liberalismul, libertarianismul sunt noțiuni fără de conținut. Si invers. Sa strigi jos PSD sau Jos PNL pentru ca niște unii le-au furat? De ce nu avem oare puterea de a discerne. Fraților, îmi vine in minte o replica dintr-un film de după anii 90 rostita de un securist: Facem un partid, luam puterea si conducem cum vrem. Replica la replica era: Nu ma, facem doua partide: UNUL LA PUTERE ȘI UNUL ÎN OPOZIȚIE și uite asa vom fi mereu la putere. Unde e social democrația în acest schimb de replici? Dar liberalismul? Sper ca m-ați înțeles.....
Aveți grija de tara asta, fiindcă dacă nu o faceți , în curând nu o sa mai aveți de ce sa aveți grija!
Alex Oprea

Asasinat de medicii de pe salvare?

                                                                                                                  by DECEBAL

A fost asasinat de neprofesionalismul, sau, posibil mai grav, ALTCEVA(!), al echipajului de pe ambulanța care a venit la fața locului și care a procedat la manevrele de resuscitare FĂRĂ SĂ VERIFICE DACĂ AVEA DEJA OPERAȚIILE DE BY-PASS !!!! I-a fost spartă inima pe o lungime de cca 13 cm.
Revoluționar autentic(decembrie-”89), în același timp activist și iubitor al istoriei mișcării legionare, licențiat în teologie, cercetător la C.N.S.A.S. și autor a câtorva lucrări științifice impresionante despre mișcarea legionară, pentru a căror documentare s-a deplasat de-a lungul anilor în exilul european al legionarilor români,....

ELEODORUS SEPTIMIUS ENĂCHESCU  a trecut la cele veşnice vineri dimineața, pe când se pregătea să meargă la Bucureşti pentru a mai descoperi alte şi alte comori ale mărturisirii lui Hristos în arhivele fostei Securităţi a statului. S-A STINS CU,.... ȘI DIN CAUZA DURERII SUFLETEȘTI PROVOCATE DE PROPAGANDA ISTERICĂ DECLANȘATĂ DE SISTEM, DE ACUZELE NEDREPTE, ÎNDREPTATE DEOPOTRIVĂ, ATÂT ÎMPOTRIVA REVOLUȚIONARILOR CÂT ȘI A MARTIRILOR MIȘCĂRII LEGIONARE........ A fost cu totul inimă, a jertfit totul pentru Adevăr, pentru Hristos, pentru Biserică şi pentru România, o flacără permanent vie. Trecuse deja printr-un infarct, iar în dimineața zilei de Vineri, 6 Noiembrie 2015, nu a mai făcut faţă celui de-al doilea. Se apropia de împlinirea vârstei de 50 de ani. Dacă Dumnezeu i-ar fi dăruit încă o zi, ne-am fi văzut din nou la hramul mănăstirii noastre. Dumnezeu să primească sufletul său!”
Deși am fost colegi de antrenament și prieteni din copilărie, (părinții mei i-au fost profesori),aici povestește despre cum ne-am întâlnit la revoluție, fără să ne fi înțeles în prealabil, la manifestația din 21 decembrie 1989, în București, la Intercontinental, cu o zi înainte să începem împreună –ȘI- la Pitești (22-dec-”89): http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php…
----Câteva memorabile interviuri realizate de el cu Sfinții duhovnici ai României, foști deținuți politici, supraviețuitori ai infernului, capodopere ale istoriei românești, DESPRE CARE LAUREATUL PREMIULUI NOBEL PENTRU PACE =ALEXANDR SOLJENITSÎN= spune că: - ”GULAG-ul SAU AUSCHWITZ-ul AU FOST „CĂMINE DE VACANȚĂ” ÎN COMPARAȚIE CU =FENOMENUL-REEDUCĂRII-DIN-PITEȘTI= ”
-----Doru:– ”Părinte, trei dintre cei mai importanți stâlpi ai națiunii noastre – Familia, Şcoala, Armata – sunt șubreziți de atacurile repetate date asupra lor ani în şir. Azi, asistăm cum Biserica, al patrulea şi ultimul slîlp al neamului, este lovit cu metodă. În faţa unor asemenea agresiuni, care amenință însăși ființa noastră națională, cea mai mare partea intelectualităţii române este impasibilă, cînd nu dă o mînă de ajutor agresorilor. Cum ar putea fi treziţi intelectualii aceştia, cum ar putea fi aduşi în, sau măcar lîngă Biserică?”
------Părintele IUSTIN PÂRVU:– ”Din păcate, majoritatea intelectualilor noştri sunt călăuziţi de principiile materialismului dialectic. E nevoie poate de zeci de ani pentru ca intelectualitatea română să scape de această racilă, ca elită să se regenereze din elementele sănătoase ale neamului, care se nasc, cum am mai spus, din viața spirituală”: http://manastirea.petru-voda.ro/…/jertfa-uitata-intelectua…/
SAU AICI:
http://manastirea.petru-voda.ro/…/eleodorus-enachescu-desp…/
Având și, provenind dintr-o familie numeroasă, de condiție materială deosebit de modestă, ÎNTR-O PERIOADĂ DEOSEBIT DE GREA, ZBĂTÂNDU-SE ÎN CONDIȚII INFERNALE SĂ DUCĂ MAI DEPARTE LUPTA PENTRU AFLAREA DREPTĂȚII, .... S-A STINS CU....ȘI DIN CAUZA AMĂRĂCIUNII PROVOCATE DE NEDREPTATEA CU CARE MAȘINĂRIA INFERNALĂ A PROPAGANDEI SISTEMULUI SE LUPTA SĂ NE DESFIGUREZE SPIRITELE, NEDREPT, SISTEMATIC ȘI PERSUASIV,
Dumnezeu să-l ierte !

Se pune de Euromaidan pe Facebook

Iohannis are „guvernul meu” pe cadavrele celor de la Colectiv

Să ne trezim puţin la realitate, să ieşim din emoţia indusă a momentului şi să privim lucrurile la rece. Zilele acestea asistăm la o lovitură de stat clasică, în stil latino-american. Preşedintele Klaus Iohannis, după ce nu a reuşit parlamentar sau prin negocieri politice să impună „guvernul meu” încearcă acum să-l instaleze, căţărându-se pe pe emoţia şi cadavrele tinerilor morţi în groznicul şi tragicul accident de la club Colectiv. După demisia premierului Victor Ponta, care nu-l plâng şi care trebuia să plece încă de anul trecut după pierderea alegerilor prezidenţiale, Klaus Iohannis ne spune la o conferinţă de presă negru pe alb: „ a fost nevoie să moară oameni ca această demisie să se întâmple”. E un mesaj subliminal către public că, în sfârşit, folosindu-se de emoţia unei dramatice întâmplări, Klaus Iohannis îşi poate căţăra pe memoria celor morţi „guvernul meu” mult dorit. Pe un singur om l-am mai văzut aşa fericit, că poate profita de o tragedie umană pentru a ajunge la putere: Ion Iliescu la revoluţia din decembrie 1989, când a trebuit să moară o mie de tineri ca el să-şi poată consolida puterea. E interesant de observat şi analizat cum serviciile secrete au pornit operaţiunea „revoluţiei de pe Facebook”: toate partidele, parlamentul, clasa politică, instituţiile statului sunt de vină pentru toate relele, mai puţin comandantul suprem ce dă ordinul pe unitate: Klaus Iohannis. Deşi ies zeci de mii de oameni în stradă să protesteze, nu am auzit odată să se strige: „Jos Iohannis”, să se aprindă lumânări la Palatul Cotroceni. Revoluţionarii de pe Facebook îşi fac profesionist şi punctual treaba, foarte bine manipulaţi de oamenii din servicii. Presa mainstream şi televiziunile generaliste de ştiri instigă la revoltă împotriva corupţiei politicienilor, dar nu se suflă o vorbă împotriva preşedintelui Klaus Iohannis. Mai mult, Klaus Iohannis face declaraţii, de om parcă căzut din pom, de pe lună sau venit proaspăt de pe Marte, împotriva clasei politice, de parcă nu ar fi fost primarul Sibiului 14 ani şi liderul unui partid politic parlamentar la putere. Revoluţionarii de pe Facebook sunt tineri manipulabili sau naivi, majoritatea sub 30 de ani, mulţi fără familie, copii sau slujbe şi fără experienţă de viaţă, dar care cred tot ci li se postează pe contul reţelei de socializare de către „băieţii deştepţi”. Nu neg dreptul tinerilor de a protesta, e datoria lor morală de a o face, critic doar manipularea acestora în interese politice împotriva românilor. Alţi feisbucişti sunt recunoscuţi ca „mitingişti de profesie” în marile oraşe, care nu au lucrat o zi cu carte de muncă, nu plătesc taxe şi impozite, nu merg la biserică, primesc bani de la fundaţii internaţionale, dar urlă din gură de şarpe că „vrem spitale, nu catedrale”, ţara noastră fiind cam pe ultimul loc la procente privind biserici/ cap de locuitor din Europa şi oricum acestea se ridică din banii enoriaşilor, nu de la bugetul de stat. De fapt, se doreşte neapărat să se lovească în BOR singura instituţie care a mai rămas a românilor, restul preşedinţie, guvern,servicii, fabrici, resurse naturale, păduri, mine sunt pe mâni străine. Trebuie să mai cadă doar BOR ca soroşiştii de serviciu să se liniştească. Să nu uităm! Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului spunea acum câţiva ani:”Ca să distrugi o țară o ataci din interior. Și ca ei să distrugă România sunt conștienți că trebuie întâi să distrugă Biserica Ortodoxă”.

Pe de altă parte, în dorinţa lui oarbă de putere Klaus Iohannis, care se vrea un Putin mai mic al României, încurajează revolta pe Facebook. Mai nou, cred că nici nu mai trebuie ca preşedintele să facă alegeri, să aibă parlament sau partide politice, care sunt esenţa democraţiei, ci manevrând cu serviciile mediul online poate numi şi demite primari sau premieri, să numească partide la guvernare cu un singur click. Tineretul României a ajuns să trăiască într-un mediu virtual, în care de cele mai multe ori îşi doreşte lucruri ce ţin de utopie, nu de o democraţie reală şi consolidată. Azi, în România se votează, se alege şi se demite pe Facebook. E o schizofrenie socială totală încurajată de Klaaus Iohannis, care acum e pe val şi crede că va fi veşnic vedeta internauţilor. Numai că roata se întoarce, că aşa e Istoria şi va veni ziua când va fi şi el demis pe …Facebook. România a ajuns ţara cu o democraţie originală în Europa, aşa cum o dorea Ion Iliescu în 1990: se iau cu asalt partidele, parlamentul, Biserica, democraţia şi se ridică în slăvi instiţiile de forţă DNA şi SRI, de ce nu mâne noul NKVD. Să bem un pahar cu apă rece să ne trezim la realitate şi să ne uităm geopolitic puţin în jurul României. Şi nu vedem lucruri clare şi sigure pentru ţară. Cei care pun de un Euromaidan pe Facebook în România nu doresc binele ei. La Est avem o Rusie a lui Putin în plină expansiune în fostul spaţiu ex-sovietic şi care şi-a atras Siria şi Irakul de partea sa, ca state candidate la asociere. La Chişinău se întâmplă o prăbuşire de guvern şi un haos politic de care profită pro-ruşii lui Dodon şi Usatîi. În curând, Republica Moldova va deveni ţară membră a Uniunii Euroasiatice. La Chişinău şi Bucureşti nu avem guverne. Nu cred că e o coincidenţă! Parcă cineva vrea haos cu orice preţ.  La vest este o Ungarie, cu un regim autoritar şi un premier de fier care a bătut palma cu Putin şi nu ştim clar ce urmăreşte cu autonomia şi revizionismul în Transilvania.Tot la vest avem o Germanie care nu vrea să se rupă de Rusia, ba, dimpotrivă, îl pune pe Junckers să facă cu ochiul lui Putin, ca să plece americanii din Europa. Eu vă spun ca istoric: întotdeauna când Rusia s-a înţeles bine cu Germania, două ţări au avut mereu de suferit: România şi Polonia. Şi eu mă întreb acum retoric: la ce şi la cine foloseşte acest Euromaidan permanentizat pe Facebook, această revoluţie continuă de tip troţkist în marile oraşe româneşti? României în niciun caz! Oare pentru ce mare putere joacă acum Klaus Iohannis în acest context geopolitc delicat, în care economia ţării se îndreaptă spre dezastru datorită instabilităţii politice şi sociale? Cine are interesul să fie haos în România? Eu ştiu doar un lucru, că cine au făcut Euromaidanul la Kiev şi „primăvara arabă” la Damasc au adus doar sânge, moarte şi foamete! Ţin prea mult la ţara mea, la poporul meu, la Biserica noastră şi la pacea socială ca să nu fiu de acord cu o revoluţie făcută pe Facebook, de alţii împotriva neamului românesc. Schimbările se fac democratic la urne şi în parlament, nu pe reţele de socializare. Iar preşedintelui Klaus Iohannis, care îşi aduce „guvernul meu” pe emoţia produsă de morţii de la Colectiv îi transmit o vorbă a cronicarului Miron Costin: „Multe începuturi dulci, sfârşituri amare!”

                                                  Ionuţ Ţene

Dislocarea Transilvaniei – Una din mizele secrete ale regionalizării României.

Lozinca „românismului agresiv”, promovată de propaganda ruso-maghiară.

 În 1980, la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa, de la Madrid, o delegaţie a imigraţiei maghiare s-a prezentat cu documente prin care revendica independenţa Transilvaniei, în numele unui pretins partid socialist transilvănean în exil.Nu puţine delegaţii prezente la Conferinţă au luat problema Transilvaniei în serios.Anual, după „momentul Madrid”, în Congresul SUA apărea câte o rezoluţie în susţinerea ideii că, în România, indiferent de regim, indiferent dacă a fost republică sau monarhie, ungurii au fost întotdeauna persecutaţi şi supuşi deznaţionalizării. Acelaşi text, an de an, era repus pe tapet, dar semnat şi iniţiat mereu de „alţii”.

 Mizele secrete ale regionalizării României. Dislocarea Transilvaniei.

Doctrina „românismului agresiv”, promovat de politica ruso-maghiară.

 Cronologia mişcărilor de revendicare a Transilvaniei.

 În 22 decembrie 1989, la Timişoara, printre numeroasele revendicări care au animat evenimentele străzii, a trecut ca neobservată scandarea “Vrem unirea cu Ungaria!”.

 În ianuarie 1990, în prima redactare a draftului “Proclamaţiei de la Timişoara”, a apărut strecurată ideea întregirii şi autonomizării Banatului de România.

 În martie 1990, cu câteva zile înainte de criza interetnică de la Târgu Mureş, corespondenţi ai presei occidentale, în tema cu cele ce aveau să urmeze [de unde?, de la cine?, cum?], erau prezenţi la faţa locului, ca parte a planificării operaţionale a conflictului.

 La 21 mai 1990, săptămânalul francez “Le Point” reonstituie, în liniile sale generale, ceea ce numeşte “complotul bicefal sovietio-maghiar” de la Timişoara.În acelasi an, geograful şef al Departamentului de Stat a dat publicităţii estimarea tendinţelor de multiplicare a entităţilor statale până la jumătatea viitorului secol, în care se afirma ca în anul 2050 vor exista peste 300 de state.

 La 21 octombrie 1991, au fost remise agenţiilor de presă [From The Desk of Dan Andersen P.O. Box 1971, Los Angeles CA 90078] “Declaraţia de Independenţă a Republicii Transilvania”, cu capitala la Cluj, şi decupajul viitorului nou stat din harta României.Presa din România, care a observat declaraţia, a tratat gestul ca inepţie a unui excentric, Dan Andersen-Voda, care semnase documentul în calitate de “Preşedinte interimar în exil al Republicii Transilvania”.

 Urmează apoi publicarea unei ample lucrări de anticipaţie “Future Wars” [“Războaiele viitoare”], în care autorul, Trevor Nevitt Dupuy (Mai 3, 1916 – Junie 5, 1995, colonel U.S. Army în retragere, considerat un geniu militar), detalia şi scenariul războiului pentru Transilvania.Desigur, în astfel de simulări încap şi multe fantezii… Şi, totuşi, iată că nu mai demult decât în zilele din urmă, un studiu publicat la Belgrad sugerează că (…) Ungaria s-ar putea extinde cu Transilvania românească şi partea de nord a Banatului din Serbia.În compensaţie pentru teritoriul pierdut în favoarea Ungariei, România ar putea obţine reîntregirea Moldovei, dar fără Transnistria şi judeţele date de Stalin Ucrainei.Aproape concomitent, de la Budapesta, dintr-o sursă “gri” ni se dă de ştire: „Chiar şi CIA consideră necesară abrogarea dictaturii teroriste de la Trianon”. În susţinerea aserţiunii, se dă ca argument că CIA, GRU şi un Institut de Cercetare au întocmit o hartă a Europei în anul 2035, potrivit căreia Ungaria va alipi o parte a Transilvaniei şi Voivodina.În comentariul la hartă se spune că “(…) vor aparţine din nou Ungariei teritoriile din România, unde românii sunt în majoritate, în schimb Tinutul Secuiesc rămâne parte a României. (…) România se poate consola cu Republica Moldova”.O necesară paranteză. Entuziasmul inţial al unioniştilor de la Chişinău a fost bine temperat de la Budapesta, Mircea Snegur fiind convins să nu se grăbească, deoarece viitorul statului unitar român este sub semnul unei dezmembrări, context în care se vor desface şi reface ţinuturile istorice pe criteriile regionalizărilor transfrontaliere şi a cedărilor de suveranitate.

  

„României i se pregătește un nou dictat de la Viena”.

Concomitent cu deteriorarea relaţiilor “româno – române” dintre Bucureşti şi Chişinău, a fost repusă pe tapet şi revigorata doctrină academicianului A. Lazarev, privind “poporaţia moldovenească trăitoare în cadrul Rusiei”, dinainte de octombrie 1917, ca “naţiune burgheză de sine stătătoare”.

 Iată ce afirma A. Lazarev în 1984: “În urma intervenţioniştilor străini în Moldova şi cotropirii forţate a Basarabiei sovietice de către România regală, naţiunea burgheză moldovenească (…) a fost fărâmiţată şi marea ei majoritate se trezi în condiţiile unei crunte asupriri sociale şi naţionale străine; cealaltă parte, cea mică a naţiunii, din raioanele de pe malul stâng al Nistrului se află sub asuprirea intervenţioniştilor germane-austrieci şi albgardiştilor (…).

După februarie 1920, pe malul stâng al Nistrului a continuat procesul de formare a naţiunii socialiste moldoveneşti”. Ulterior, afirmă A. Lazarev, “procesul de constituire a poporului moldovenesc într-o nouă comunitate etnico-sociala, naţiunea socialistă, s-a încheiat în prima jumătate a anilor 1950“.

 Dar iată şi ce spune “Vocea Rusiei” azi, la aproape trei decenii după A. Lazarev:

„României i se pregătește un nou dictat de la Viena”. Unui oarecare Andrei Safonov, „obscur analist transnistrean”, i-a venit, aşa din senin, ideea să lanseze în spaţiul comunicării publice concluzia ameninţătoare: „A venit momentul ca România să dispară de pe harta lumii !”.

 „Vocea Rusiei” arată că Andrei Safonov, în opinia căruia distrugerea României ar fi o cauză nobilă, “nu reprezintă nici măcar tangenţial vreo forţă politică importantă din Transnistria, Ucraina sau Rusia, dar problema atinsă este reală și are legătură cu Uniunea Europeană” (s.n.). Potrivit sursei citate, “există semne că se încearcă o diversiune similară cu cea din 1989, când s-a încercat insistent inocularea ideii aberante că Moscova ar fi vinovată de acele evenimente (…)”.

 Ce ameninţare ne devoalează “Vocea Rusiei”? Pentru România, “(…) anul 2013 va fi unul deosebit de greu, mai ales în contextul geopolitic în care s-a înscris Uniunea Europeana”, când “pare să fie decisă distrugerea statelor naţionale şi transformarea Uniunii Europene într-o «federaţie de regiuni», astfel încât elitele naţionale să nu mai poată opune rezistenţă centrului decizional aflat undeva pe axa Bruxelles – Berlin”.

Că ni se pregăteşte ceva este dincolo de evidenţe.

Deja dictatul, sufocant pentru demnitatea naţională, al unor interese economice străine cu identitatea incertă, face şi desface jocurile politice în România, cheamă la ordine, rând pe rând, Parlamentul, Preşedinţia Republicii, Guvernul, Justiţia, Presa, Agenţiile Speciale…În tot acest timp, noi nu putem să nu observăm semnele prevestitoare de vremuri grele care vin din est. Acolo sunt lansate cu obstinaţia şi perseverenţa picăturii chinezeşti, tezele unei doctrine a “românismului agresiv”.

Iată câteva exemple: 07.10.2010 – Agenţia de ştiri: „Regnum” (Rusia) :

“(…) Este necesar un bloc antiromânesc, a cărui politică să aibă ca obiectiv final distrugerea statului român şi încetarea existenţei sale în graniţele actuale.”
România se pronunţă împotriva reglementării conflictului moldo-transnistrean prin formarea unei federaţii sau confederaţii, lăsând Republica Moldovenească Nistreană fără bază juridică pentru a se opune unei noi încercări de refacere a ‘României Mari’ în graniţele din 1941-1944. (…). Dacă nu vom opri expansionismul românesc pe Prut, pe Nistru va fi deja prea târziu să o mai facem. (…) Duşmanul trebuie bătut pe teritoriul lui. Iar România, la nivelul politicii ei de stat, este un duşman neîndoielnic pentru Republica Moldova şi Republica Moldovenească Nistreană. De aceea, este necesar un bloc antiromânesc, a cărui politică să aibă ca obiectiv final distrugerea statului român şi încetarea existenţei sale în graniţele actuale. Transilvania, oare, nu a fost ruptă din Ungaria? Oare este totul în regulă cu ruşii şi ucrainenii din România? Bucureştiul nu ar trebui să arunce cu pietre în vecini, având propria casă de sticlă fragilă. (…)”

 31.05.2011 Agenţia de ştiri: „Regnum” (Rusia):

„Dacă potaia românească va fi bolnavă, UE o va arunca afară, o va da pe mâna hingherilor sau, în cel mai bun caz, o va eutanasia”
Deschiderea în Parlamentul European a unei reprezentanţe a Tinutului Secuiesc, nerecunoscut de Bucureşti, a fost comentată pentru Agenţia ‘Regnum’ (31.05.2011) de politologul şi istoricul transnistrean, Nikolai Babilungă:

„(…) Mi se pare că acest fapt demonstrează, încă o dată, cât de slabă şi cât de instabilă este unitatea internă din unele state precum România. Clasa politică din această ţară nu ar trebui să se mai gândească, înainte de toate, la extinderea teritoriului spre est, pe baza Republicii Moldova, şi cu atât mai mult a autoproclamatei republici transnistrene şi Ucrainei.

Ar trebui să se ocupe, cu adevărat, de consolidarea stabilităţii în propria ţară, poate chiar prin intermediul federalizării şi extinderii drepturilor şi împuternicirilor acelor teritorii, pe care România le-a invadat la începutul secolului XX (…)”.

 11.09.2012 Publicaţia: „YAM.MD” (Republica Moldova):

„Patrioţii Moldovei': 16 septembrie poate deveni o duminică sângeroasă”
„Partidul ‘Patrioţii Moldovei’ a elaborat un plan de contracarare a acţiunilor unioniştilor care pledează pentru lichidarea suveranităţii Republicii Moldova. Astfel, vor fi create echipe de voluntari pentru apărarea patrimoniului istoric al Republicii Moldova, va fi organizat un congres internaţional istoric şi un congres naţional al forţelor promoldoveneşti.

De asemenea, Partidul ‘Patrioţii Moldovei’ intenţionează să iniţieze un proces, la un tribunal internaţional, de condamnare a României pentru distrugerea statalităţii moldoveneşti şi genocid împotriva poporului Republicii Moldova.

Totodată, reprezentanţii formaţiunii consideră că organizarea pe 16 septembrie în centrul Chişinăului a marşului unioniştilor ar putea provoca vărsări de sânge. ‘Suntem convinşi că unioniştii au nevoie de vărsare de sânge pentru a demonstra că patrioţii duc un război agresiv şi au mers chiar până la uciderea unioniştilor în timpul confruntărilor.

După aceste vărsări de sânge, Guvernul nostru se va adresa celui român cu solicitarea de a introduce forţe pentru a aplana conflictul.

Guvernul nostru antipopular are toate înţelegerile necesare cu partea română privind apărarea comună a statalităţii şi intervenţia în caz de tulburări în masă şi răscoale. Insă, ştim prea bine că aici vor veni nu trupele române, dar cele ale NATO, iar americanii vor face regula, la fel cum o fac acum în Siria’, a declarat vicepreşedintele Partidului ‘Patrioţii Moldovei’, Alexandr Dobrea.”

 

12.01.2013 Publicaţia: „YAM.MD” (Republica Moldova) si Adevarul.md :

” Distrugerea României este o cauză nobilă”

„Andrei Safonov, analist politic de la Tiraspol şi fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, susţine într-un comentariu pe site-ul ‘nr2.ru’ că a venit momentul potrivit pentru dezmembrarea României. ‘Faptul că la 13-14 ianuarie la Cernăuţi va avea loc o întâlnire a miniştrilor de externe ai Ucrainei şi Rusiei – Leonid Kozhar şi Serghei Lavrov – nu este întâmplător.

România are pretenţii pentru nordul Bucovinei. Aşa că pe lângă reglementarea transnistreană nu este exclus că Moscova şi Kievul vor discuta şi despre coordonarea eforturilor de luptă contra expansionismului românesc’, afirmă politologul de la Tiraspol.

Acesta susţine că a trecut timpul paşilor mărunţi. ‘Chiar dacă Rusia şi Ucraina îşi vor unifica eforturile contra urmaşilor lui Ion Antonescu, aceasta nu va da niciun rezultat’. Aceasta pentru că România are o diplomaţie foarte profesionistă şi aliaţi puternici în persoana U.E., S.U.A. şi N.A.T.O.

‘Trebuie să spunem deschis: singurul mod de a scăpa odată şi pentru totdeauna de pericolul românesc – aceasta este încetarea existenţei statului român şi dispariţia sa de pe harta politică a lumii’, declară Safonov.
“ (…)Pentru ‘această cauză nobilă’ ar trebui să-şi unească eforturile toate statele care au de suferit de pe urma Bucureştiului – Rusia, Ucraina, Serbia, Ungaria, Bulgaria şi Republica Moldova.

Safonov descrie pe scurt şi modul cum poate fi distrus statului roman:

Moldova de peste Prut ar putea fi stat separat sau să se unească cu Republica Moldova, dar fără Transnistria.
Ucraina ar urma să-şi extindă teritoriul încorporând regiunile unde locuiesc ucraineni, iar Moscova ar putea institui un patronaj asupra minorităţii ruse din România.
Ungaria are tot dreptul de a prelua ‘pământurile istorice’, adică Transilvania, iar Bulgaria o parte din Dobrogea.

Astfel se creează premise pentru restabilirea Valahiei, care poate chiar reveni la monarhie (…) astfel România din vânător se transformă în vânat şi doar dispariţia de pe harta lumii a României este singura soluţie pentru o viaţă mai liniştită în regiune.” 

In loc de concluzie a acestui remember necesar, care inlatura orice indoiala ca scenariul geopolitic la care ne referim ar fi lipsit de o baza cat se poate de reala, fac un rapel şi la unul dintre avertismentele istorice ale presedintelui Federatiei Ruse, Vladimir Putin.

Vorbind despre Kosovo, la cel de al 20-lea summit Rusia-Uniunea Europeana de la Lisabona, din anul 2007, liderul de la Kremlin a facut aluzie la posibilitatea revendicarii Transilvaniei si Dobrogei de catre Ungaria si Bulgaria.La numai o zi dupa ce Romania a fost mentionata de presedintele SUA, George W. Bush, drept unul din statele aflate in tinta Iranului, Vladimir Putin a mentionat tara noastra pe lista tarilor europene care se confrunta cu provocari de natura separatista.

Reiterand pozitia Moscovei in cazul Kosovo, liderul rus le-a sugerat omologilor europeni o abordare mai flexibila, in spiritul dreptului international, facand trimitere la problema basca din Spania, respectiv la cea flamanda din Belgia si, nu in ultimul rand, la „potentiala problema” a maghiarilor si bulgarilor din Romania.

Practic, Putin a facut o aluzie directa la posibilitatea fragmentarii Romaniei, prin eventualele revendicari ale Transilvaniei si Dobrogei.

NOTA : Generalul(r) Aurel I. Rogojan a fost şef de cabinet al şefului DSS – gen. Iulian Vlad – şi apoi strateg în SRI al integrării cu serviciile statelor NATO şi UE.

DISCURS ISTORIC AL PAPEI FRANCISC IN FAȚA CONGRESULUI AMERICAN!

O națiune poate fi considerată mare atunci când apără libertatea așa cum a făcut-o Lincoln, atunci când cultivă o cultură care le permite oamenilor să „viseze” la drepturi depline pentru toți frații și surorile lor, cum a încercat să facă Martin Luther King; atunci când se străduiește pentru dreptate și pentru cauza celor oprimați, așa cum a făcut Dorothy Day în munca ei neobosită, rodul unei credințe care devine dialog și care seamănă pace în stilul contemplativ a lui Thomas Merton.

Discursul Papei Francisc în fața Congresului SUA este de fapt un act de redefinire a catolicismului. Suntem de fapt în fața unei deschideri fără precedent a Vaticanului și în același timp asistăm la un mare semnal de alarmă în ceea ce privește soarta umanității. Iată discursul:

„Domnule vicepreședinte, domnule președinte al Camerei Reprezentanților, onorați membri ai Congresului, dragi prieteni,

Sunt extrem de recunoscător pentru invitația de a mă adresa celor două camere ale Congresului, „pe tărâmul celor liberi și în casa celor curajoși”. Mi-ar plăcea să cred că motivul este faptul că și eu sunt un fiu al acestui continent, de la care cu toții am primit atât de multe și față de care avem o responsabilitate comună.

Căutarea neobosită a binelui comun, scopul suprem al politicii

Fiecare fiu sau fiică a unei anumite țări are o misiune, o responsabilitate personală și socială. Responsabilitatea voastră, ca membri ai Congresului, este să ajutați această țară prin activitatea voastră legislativă, să creșteți ca națiune. Voi sunteți chipul acestui popor, sunteți reprezentanții lui. Sunteți chemați să apărați și să protejați demnitatea cetățenilor, într-o căutare neobosită a binelui comun, pentru că acesta este scopul suprem al politicii. O societate politică rezistă atunci când caută să își îndeplinească vocația de a satisface nevoile comune, prin stimularea creșterii tuturor membrilor ei, în special a celor care se află într-o situație vulnerabilă sau riscantă. Activitatea legislativă se bazează întotdeauna pe grija față de oameni. La aceasta ați fost invitați, chemați, convocați de către cei care v-au ales.

Lucrarea voastră este una care mă face să mă gândesc la personajul Moise în două feluri diferite. Pe de o parte, patriarhul și legiuitorul poporului Israel simbolizează nevoia poporului de a menține în viață sentimentul de unitate doar prin intermediul legislației. Pe de altă parte, personajul Moise ne îndreaptă direct spre Dumnezeu și astfel spre demnitatea transcendentală a ființei umane. Moise ne oferă o bună sinteză a lucrării voastre: Sunteți chemați să protejați, prin intermediul legii, chipul și asemănarea lui Dumnezeu așezată de El pe fiecare chip uman.

Astăzi, aș dori să mă adresez nu doar vouă, ci, prin voi, întregului popor al Statelor Unite. Aici, împreună cu reprezentanții lor, aș dori să profit de ocazie pentru a vorbi cu multele mii de bărbați și de femei care se străduiesc în fiecare zi să își facă lucrul cu cinste, să aducă acasă pâinea cea de toate zilele, să economisească bani și, puțin câte puțin, să construiască o viață mai bună pentru familiile lor. Aceștia sunt bărbații și femeile care nu sunt preocupați doar de plata taxelor, ci, în felul lor tăcut, susțin viața societății. Generează solidaritate prin acțiunile lor și creează organizații care oferă o mână de ajutor celor care aflaţi cel mai mult în nevoie.

Aș dori, de asemenea, să mă adresez persoanelor în vârstă, care reprezintă o casă de înțelepciune ridicată prin experiență și care caută în multe feluri, în special prin muncă voluntară, să-şi împărtășească poveștile și observațiile. Știu că mulți dintre ei sunt pensionari, dar sunt încă activi; continuă să muncească pentru a ridica această țară. Vreau, de asemenea, să mă adresez tuturor celor tineri, care muncesc pentru a-și realiza aspirațiile mari și nobile, care nu se lasă înșelați de propuneri facile și care se confruntă cu situații dificile, de multe ori ca urmare a imaturității adulților. Doresc să mă adresez vouă, tuturor, și doresc să fac acest lucru prin intermediul istoriei poporului vostru.

Vizita mea are loc într-un moment când bărbații și femeile cumsecade marchează aniversarea a mai multor mari americani. În ciuda complexității istoriei și a realității slăbiciunii umane, acești bărbați și aceste femei, cu toate diferențele și limitele lor, au fost cu toţii capabili prin muncă grea și sacrificiu de sine – câteodată chiar cu costul vieții – să construiască un viitor mai bun. Ei au dat formă valorilor fundamentale care vor dăinui pentru totdeauna în spiritul poporului american. Un popor cu acest spirit poate trece prin multe crize, tensiuni și conflicte, găsind întotdeauna resursele necesare pentru a merge mai departe, și poate face asta cu demnitate. Acești bărbați și aceste femei ne oferă o modalitate de a vedea și de a interpreta realitatea. Onorând memoria lor suntem inspirați, chiar în mijlocul conflictelor, și în fiecare moment al fiecărei zile să recurgem la rezervele noastre culturale cele mai profunde. Aș vrea să-i menționez pe 4 dintre acești americani: Abraham Lincoln, Martin Luther King, Dorothy Day și Thomas Merton.

În acest an, se împlinesc 150 de ani de la asasinarea președintelui Abraham Lincoln, gardianul libertății, care a lucrat neobosit pentru ca „această națiune, sub Dumnezeu, să aibă o nouă naștere a libertății”. Construirea unui viitor al libertății necesită dragoste pentru binele comun și cooperarea într-un spirit de solidaritate și de complementaritate.

Un tip de ispită de care trebuie să ne ferim: reducționismul simplist, care vede doar bine sau rău

Cu toții suntem destul de conștienți și profund îngrijorați de situația socială și politică tulburătoare în care se află lumea azi. Din ce în ce mai mult, lumea noastră este un loc al conflictelor violente, al urii și al atrocităților extraordinare, comise chiar în numele lui Dumnezeu și al religiei. Știm că nicio religie nu este imună la forme de deziluzii personale sau extreme ideologice. Acest lucru înseamnă că trebuie să fim deosebit de atenți la orice tip de fundamentalism, fie religios sau de orice altă natură. Este nevoie de un echilibru delicat pentru a combate violența comisă în numele unei religii, al unei ideologii sau al unui sistem economic, protejând în același timp libertatea religioasă, libertatea intelectuală și libertățile individuale. Dar mai există un alt tip de ispită de care trebuie să ne ferim în mod special: reducționismul simplist, care vede doar bine sau rău, sau, dacă vreți, doar neprihăniți și păcătoși. Lumea contemporană, cu rănile sale deschise care afectează pe atât de mulți dintre frații și surorile noastre, ne cere să combatem orice formă de polarizare care ar împărți-o în aceste două tabere. Știm că, în încercarea de a fi eliberați de inamicul dinafară, putem fi tentați să hrănim inamicul dinăuntru. Cel mai bun mod de a le lua locul tiranilor și criminalilor este imitarea urii și violenței lor. Aceasta este ceva ce voi, ca popor, respingenți.

În schimb, răspunsul nostru trebuie să fie unul de speranță și vindecare, de pace și dreptate. Ni se cere să găsim curajul și inteligența de a rezolva multele crize geopolitice și economice de astăzi. Chiar și în lumea dezvoltată, efectele structurilor și acțiunilor injuste sunt evidente. Eforturile noastre trebuie să se îndrepte spre restabilirea speranței, redresarea greșelilor, menținerea angajamentelor, promovând astfel bunăstarea persoanelor și a popoarelor. Trebuie să ne mișcăm înainte împreună, ca unul, într-un spirit reînnoit de fraternitate și solidaritate, cooperând cu generozitate pentru binele comun.

Provocările cu care ne confruntăm astăzi cer reînnoirea acelui spirit de cooperare care a realizat atât de mult bine de-a lungul istoriei Statelor Unite. Complexitatea, gravitatea și urgența acestor provocări cer să ne unim resursele și talentele și să ne sprijinim unul pe altul, având respect pentru diferențele și convingerile noastre de conștiință.

Persoana umană nu poate fi un sclav al economiei și finanțelor

În țara aceasta, diferitele culte religioase au contribuit în mare măsură la construirea și consolidarea societății. Este important ca astăzi, ca și în trecut, vocea credinței să continue să fie auzită, deoarece este vocea fraternității și a iubirii, care încearcă să scoată ce e mai bun din fiecare om şi din fiecare societate. O astfel de cooperare este o resursă puternică în lupta pentru eliminarea noilor forme de sclavie globală, născute din nedreptăți grave care pot fi depășite doar prin noi politici și noi forme de consens social.

Aici mă gândesc la istoria politică a Statelor Unite, care arată că democrația este adânc înrădăcinată în mintea poporului american. Orice activitate politică trebuie să servească și să promoveze binele uman și să se bazeze pe respectul față de demnitatea umană. „Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toți oamenii sunt egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea sunt Viața, Libertatea și căutarea Fericirii” (Declarația de Independență, 4 iulie 1776). Dacă politica trebuie să fie cu adevărat în serviciul persoanei umane, rezultă că aceasta nu poate fi un sclav al economiei și finanțelor. Politica este, în schimb, o expresie a nevoii noastre imperioase de a trăi ca unul, pentru a construi, ca unul, cel mai mare bine comun: acela al unei comunități care sacrifică interese particulare pentru a împărtăși, în dreptate și pace, bunurile sale, interesele sale, viața sa socială. Nu subestimez dificultatea pe care o implică aceasta, dar vă încurajez să faceți acest efort.

Aici mă gândesc la marșul pe care Martin Luther King l-a condus de la Selma la Montgomery, acum 50 de ani, ca parte a campaniei de a-şi îndeplini „visul” de a avea drepturi civile și politice pentru afro-americani. Acest vis continuă să ne inspire. Sunt fericit că America continuă să fie, pentru mulți, „țara visurilor”. Visuri care duc la acțiune, la participare, la angajament. Visuri care trezesc ce este mai profund și mai sincer în viața unui popor.

Trebuie să evităm ispita de a ne debarasa de orice este problematic

În ultimele secole, milioane de oameni au venit în această țară pentru a-și urmări visul de a construi un viitor în libertate. Noi, oamenii de pe acest continent, nu ne temem de străini, deoarece majoritatea dintre noi am fost odată străini. Vă spun asta ca fiu al unor imigranți, știind că mulți dintre voi se trag, de asemenea, din imigranţi. În mod tragic, drepturile celor care au fost aici cu mult înaintea noastră nu au fost întotdeauna respectate. Pentru acele persoane și pentru națiunile lor, care stau la baza democrației americane, vreau să-mi reafirm cea mai mare stimă și toată aprecierea mea. Acele prime contacte au fost de multe ori turbulente și violente, dar este dificil să judecăm trecutul după criteriile prezentului. Cu toate acestea, când străinul din mijlocul nostru apelează la noi, nu trebuie să repetăm ​​păcatele și erorile din trecut. Acum trebuie să trăim pe cât de nobil și corect posibil, în timp ce educăm noile generații să nu le întoarcă spatele „vecinilor” noștri și a tot ce ne înconjoară. Construirea unei națiuni înseamnă recunoașterea faptului că trebuie să ne raportăm în mod constant la alții, respingând o stare de spirit ostilă și adoptând una a subsidiarității reciproce, într-un efort constant de a da tot ce se poate. Sunt convins că putem face acest lucru.

Lumea noastră se confruntă cu o criză a refugiaților de o magnitudine nemaivăzută de la Al Doilea Război Mondial. Acest lucru ne pune în fața unor mari provocări și a multor decizii grele. Pe acest continent, de asemenea, mii de oameni sunt forțaţi să călătorească spre nord în căutarea unei vieți mai bune pentru ei și pentru cei dragi, în căutarea unor oportunități mai mari. Nu e aceasta ceea ce ne dorim și pentru propriii copii? Nu trebuie să fim surprinși de numărul lor, ci mai degrabă trebuie să îi vedem ca persoane, să ne uităm la fețele lor și să le ascultăm poveștile, încercând să răspundem cât de bine putem situației lor. Să răspundem într-un mod care este întotdeauna uman, corect și fratern. În zilele noastre, trebuie să evităm o ispită comună: aceea de a ne debarasa de orice se dovedește a fi problematic. Să ne amintim Regula de Aur: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel” (Matei 7:12).

Regula aceasta ne indică o direcție clară. Să îi tratăm pe ceilalți cu aceeași pasiune și compasiune cu care vrem să fim și noi tratați. Să căutăm pentru alții aceleași posibilități pe care le căutăm și pentru noi. Să îi ajutăm pe alții să se dezvolte, așa cum ne-am dori să fim ajutați și noi. Într-un cuvânt, dacă dorim securitate, trebuie să oferim securitate; dacă vrem viață, trebuie să dăm viață; dacă vrem oportunități, trebuie să oferim oportunități. Etalonul pe care îl folosim pentru alții va fi etalonul pe care timpul îl va folosi pentru noi. Regula de Aur ne amintește, de asemenea, de responsabilitatea pe care o avem de a proteja și apăra viața umană în fiecare etapă a dezvoltării ei.

Această convingere m-a condus, de la începutul slujirii mele, în susținerea, la diferite niveluri, a eliminării pedepsei cu moartea, la nivel global. Sunt convins că acesta este lucrul corect, deoarece fiecare viață este sacră, fiecare persoană umană este înzestrată cu o demnitate inalienabilă și societatea poate doar să beneficieze de reabilitarea celor condamnați. Recent, frații mei episcopi de aici din Statele Unite ale Americii și-au reînnoit apelul pentru abolirea pedepsei cu moartea. Nu numai că îi susțin, dar îi încurajez pe toți cei care sunt convinși că o pedeapsă justă și necesară nu trebuie să excludă dimensiunea speranței și obiectivul reabilitării.

Implementarea unei culturi a grijii

În aceste momente, când preocupările sociale sunt atât de importante, nu pot să nu o menționez pe roaba Domnului Dorothy Day, care a fondat mișcarea Catholic Worker. Activismul ei social, pasiunea pentru dreptate și pentru cauza celor oprimați au fost inspirate de Evanghelie, de credința ei și de exemplul sfinților.

Cât de multe progrese s-au făcut în acest domeniu, în atât de multe părți ale lumii! Cât de mult s-a făcut în primii ani din mileniul III pentru a ridica oameni din sărăcie extremă! Știu că îmi împărtășiți convingerea că încă mai este mult de făcut și că, în vremuri de criză și de dificultăți economice, nu trebuie să se piardă spiritul de solidaritate globală. În același timp, v-aș încuraja să îi păstrați în minte pe toți acei oameni din jurul nostru care sunt prinși într-un cerc de sărăcie. Și ei au nevoie de speranță. Lupta împotriva sărăciei și a foametei trebuie purtată în mod constant și pe mai multe fronturi, în special în privința cauzelor. Știu că mulți americani astăzi, ca și în trecut, încearcă să rezolve această problemă.

Este de la sine înțeles că o parte din acest mare efort constă în crearea și distribuirea avuției. Utilizarea corectă a resurselor naturale, aplicarea corectă a tehnologiei și folosirea corectă a spiritului întreprinzător sunt elemente esențiale ale unei economii care urmărește să fie modernă, durabilă și favorabilă incluziunii. „Antreprenoriatul este o vocație nobilă, îndreptată spre producerea bogăției și spre îmbunătățirea lumii. Acesta poate fi o sursă fructuoasă de prosperitate pentru zona în care se desfășoară, în special dacă duce la crearea de locuri de muncă ca o parte esențială a slujirii binelui comun” (Laudato Si, 129). Acest bun comun include, de asemenea, pământul, o temă centrală a enciclicei pe care am scris-o recent cu scopul de a „intra în dialog cu toți oamenii despre casa noastră comună” (Idem, 3). „Avem nevoie de o discuţie care să includă pe toată lumea, deoarece provocarea de mediu cu care ne confruntăm și rădăcinile sale umane ne preocupă și ne afectează pe toți” (Idem, 14).

În Laudato Si, solicit un efort curajos și responsabil pentru a ne „redirecționa pașii” (Idem, 61) și pentru a evita efectele cele mai grave ale deteriorării mediului din cauza activității umane. Sunt convins că putem face o diferență și nu am nicio îndoială că Statele Unite – și acest Congres – au un rol important de jucat. Acum este momentul pentru acțiuni și strategii curajoase, care să vizeze implementarea unei „culturi a grijii” (Idem, 231) și a unei „abordări integrate pentru combaterea sărăciei, restabilirea demnității celor excluși și, în același timp, protejarea naturii” (Idem, 139). „Avem libertatea necesară pentru a limita și a direcționa tehnologia” (Idem, 112.); „pentru a elabora modalități inteligente de a dezvolta și limita puterea noastră” (Idem, 78); pentru a pune tehnologia „în slujba unui alt tip de progres, unul care este mai sănătos, mai uman, mai social, mai agregat” (Idem, 112). În acest aspect, am încredere că instituțiile academice și de cercetare din America pot avea o contribuție esențială în anii următori.

Acum un secol, la începutul Marelui Război, pe care Papa Benedict al XV-lea l-a numit un „măcel fără rost”, s-a născut un alt american notabil: călugărul cistercian Thomas Merton. El rămâne o sursă de inspirație spirituală și un ghid pentru mulți oameni. În autobiografia sa, el a scris: „Eu am venit în lume. Liber prin natura mea, după chipul lui Dumnezeu, am fost totuși prizonierul propriei violențe și al propriului egoism, după chipul lumii în care m-am născut. Acea lume a întruchipat Iadul, plin de oameni ca mine, iubitori de Dumnezeu care totuși Îl urau; născuți să Îl iubească, dar trăind în frică de poftele contradictorii lipsite de speranță.” Merton a fost, mai presus de toate, un om al rugăciunii, un gânditor care a contestat certitudinile timpului său și care a deschis noi orizonturi pentru suflete și pentru biserică. El a fost, de asemenea, un om al dialogului, un promotor al păcii între popoare și religii.

De ce se vând arme mortale celor care intenționează să provoace suferințe? Pentru bani.

Din acest punct de vedere, al dialogului, aș dori să aduc recunoaștere eforturilor depuse în ultimele luni pentru depășirea diferențelor istorice legate de episoade dureroase din trecut. Este datoria mea să construiesc poduri și să ajut orice bărbat și femeie, în orice fel posibil, să facă același lucru. Atunci când țări care au fost certate reiau calea dialogului – un dialog care se poate să fi fost întrerupt din unul dintre cele mai legitime motive -, se deschid noi oportunități pentru toți. Acest lucru a cerut și cere curaj și îndrăzneală, care nu este același lucru cu iresponsabilitatea. Un lider politic bun este cel care, cu interesele tuturor în minte, profită de o anumită ocazie într-un spirit al deschiderii și pragmatismului. Un lider politic bun optează întotdeauna să inițieze procese, mai degrabă decât să posede spații (cf. Evangelii Gaudium, 222-223).

Să fii în slujba dialogului și a păcii înseamnă, de asemenea, să fii cu adevărat hotărât să reduci la minimum și, pe termen lung, să pui capăt multelor conflicte armate din întreaga lume. Aici trebuie să ne întrebăm: De ce se vând arme mortale celor care intenționează să provoace suferințe nespuse oamenilor și societății? Din păcate, răspunsul, după cum știm cu toții, este pur și simplu pentru bani: bani care sunt scăldați în sânge, de multe ori sânge nevinovat. În fața acestei tăceri rușinoase și culpabile, este datoria noastră să înfruntăm problema și să oprim comerțul cu arme.

Trei fii și o fiică ai acestei națiuni, 4 persoane și 4 visuri: Lincoln, libertate; Martin Luther King, libertate în pluralitate și non-excludere; Dorothy Day, justiție socială și drepturile umane; Thomas Merton, capacitate pentru dialog și deschidere față de Dumnezeu.

Patru reprezentanți ai poporului american.

Sunt puse la îndoială relații fundamentale, însăși baza căsătoriei și a familiei

Îmi voi încheia vizita în țara voastră în Philadelphia, unde voi participa la Întâlnirea Mondială a Familiilor. Este dorința mea ca, pe parcursul vizitei, familia să fie o temă recurentă. Familia a fost un element esenţial în construirea acestei țări. Și cât de mult merită în continuare sprijinul și încurajarea noastră! Cu toate acestea, nu îmi pot ascunde preocuparea pentru familie, care este amenințată, poate ca niciodată, din interior și din exterior. Sunt puse la îndoială relații fundamentale, precum însăși baza căsătoriei și a familiei. Nu pot decât reitera importanța și, mai presus de toate, bogăția și frumusețea vieții de familie.

În special, aș dori să atrag atenția asupra acelor membri ai familiei care sunt cei mai vulnerabili, tinerii. Pe mulți dintre ei îi așteaptă un viitor plin cu nenumărate posibilități, însă mulți alții par dezorientați și fără rost, prinși într-un labirint al violenței, abuzului și disperării. Problemele lor sunt problemele noastre. Nu le putem evita. Trebuie să le facem față împreună, să vorbim despre ele și să cautăm soluții eficiente, mai degrabă decât să ne împotmolim în discuții. Cu riscul de a simplifica, am putea spune că trăim într-o cultură care pune presiune pe tineri să nu își întemeieze o familie, din cauza lipsei posibilităților de viitor. Cu toate acestea, aceeași cultură le prezintă altora atât de multe opțiuni, încât și aceștia sunt descurajați să înceapă o familie.

O națiune poate fi considerată mare atunci când apără libertatea așa cum a făcut-o Lincoln, atunci când cultivă o cultură care le permite oamenilor să „viseze” la drepturi depline pentru toți frații și surorile lor, cum a încercat să facă Martin Luther King; atunci când se străduiește pentru dreptate și pentru cauza celor oprimați, așa cum a făcut Dorothy Day în munca ei neobosită, rodul unei credințe care devine dialog și care seamănă pace în stilul contemplativ a lui Thomas Merton.

Prin aceste observații, am încercat să prezint o parte din bogăția patrimoniului vostru cultural, a spiritului poporului american. Este dorința mea ca acest spirit să continue să se dezvolte și să crească, astfel încât cât mai mulți tineri să moștenească și să locuiască într-o țară care a inspirat atât de mulți oameni să viseze.

Dumnezeu să binecuvânteze America!”

Discursul Papei Francisc în fața Congresului SUA întrunit în ședință comună, 24 septembrie 2015

CODUL MUNCII SE MODIFICA LA O INIȚIATIVA CETĂTENEASCĂ

Codul muncii va fi modificat semnificativ, potrivit unei initiative legislative cetatenesti ce a fost adoptata miercuri de Senat. Documentul, care a trecut cu succes la inceputul anului de verificarile Curtii Constitutionale, prevede flexibilizarea relatiilor de munca si echilibrarea raportului dintre salariati si angajatori. Printre principalele noutati incluse in proiect se numara modificarea contractului individual de munca, durata concediului de odihna si sporurile pentru munca suplimentara. 

Propunerea legislativa de modificare a Codului muncii adoptata tacit de senatori, in sedinta de miercuri, este initiata de Blocul National Sindical (BNS). Aceasta este una dintre cele mai mari confederatii sindicale reprezentative autohtone, care are in componenta peste 300.000 de membri de sindicat (lucratori din sectorul public si cel privat).

Dupa incercarea esuata din 2012, initiatorii au luat de la capat procedura in 2014. Proiectul a primit avizul Consiliului Legislativ si a fost publicat in Monitorul Oficial in luna martie a anului trecut. Apoi, conform procedurii legale privind initiativele cetatenesti, au fost stranse peste 130.000 de semnaturi ale cetatenilor cu drept de vot (minimul necesar fiind de 100.000) si proiectul a putut fi inregistrat la Parlament si trimis Curtii Constitutionale (CCR).

CCR a constatat in ianuarie ca propunerea legislativa respecta conditiile impuse prin lege si a comunicat acest lucru Senatului, care este prima Camera sesizata. Totodata, hotararea Curtii a aparut in februarie in Monitorul Oficial. Astfel, dupa indeplinirea acestor conditii, propunerea legislativa a intrat in procedura parlamentara de legiferare.

Deoarece senatorii au depasit data pana la care trebuiau sa dezbata si sa aprobe propunerea legislativa, aceasta a fost adoptata tacit in sedinta de ieri. Mai departe, proiectul va ajunge la Camera Deputatilor, care este for decizional.

Conform expunerii de motive a initiativei legislative, prin prevederile propuse se va asigura un echilibru in relatia dintre salariati si angajatori si se vor flexibiliza relatiile de munca.

Propunerile de modificare a CIM vor fi comunicate in scris salariatului

Proiectul de lege care a trecut de Senat introduce obligatia angajatorului de a comunica in scris salariatului orice propunere de modificare a contractului individual de munca (CIM).

Apoi, in cel mult zece zile, salariatul va trebui sa ofere, tot in scris, un raspuns. Daca acesta va fi de acord, actul aditional la contract se va incheia in termen de 15 zile.

"In cazul in care salariatul este de acord cu propunerea de modificare a contractului individual de munca, partile vor incheia in scris actul aditional la contract in termen de 15 zile de la data luarii la cunostinta de catre angajator a acordului exprimat de catre salariat. Actul aditional va intra in vigoare in momentul semnarii de catre parti, chiar daca acesta este incheiat dupa expirarea termenului de 15 zile", prevede proiectul.

Daca salariatul nu va fi de acord cu propunerea angajatorului sau daca nu va oferi un raspuns in termenul de zece zile, contractul nu va putea fi modificat.

Concediu de odihna mai mic pentru salariatii cu norma partiala

Cu toate ca, in prezent, angajatii cu norma intreaga si cei cu fractiune de norma au dreptul anual la acelasi numar de zile de concediu de odihna (adica cel putin 20 de zile lucratoare pe an), acest lucru va fi schimbat.

Mai exact, in propunerea de act normativ este specificat ca, in cazul salariatilor cu norma partiala, concediul de odihna va fi acordat proportional cu timpul efectiv lucrat. Totusi, se prevede ca partile vor putea stabili -- prin contractul colectiv de munca aplicabil -- o durata mai mare decat aceasta.

In acelasi timp, tot prin contractul colectiv de munca -- sau prin CIM -- se va putea stabili o durata egala cu cea la care au dreptul salariatii cu norma intreaga.

Ore suplimentare saptamanale mai multe in anumite domenii de munca

Codul muncii stabileste ca durata maxima a timpului de munca nu trebuie sa depaseasca 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare.

"Prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de patru luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana", se arata in actul normativ citat.

Aici, propunerea legislativa prevede exact in ce domenii perioada aceea de referinta va putea sa fie mai mare de patru luni, dar de cel mult sase luni. Concret, durata saptamanala a timpului de munca va putea trece simtitor peste cele 48 de ore in cazuri precum:

• activitatile de securitate si supraveghere ce necesita prezenta permanenta in scopul de a proteja bunuri si persoane (gardieni, paznici, firme de paza si securitate);
• activitatile care implica nevoia de continuitate a serviciilor/productiei (servicii medicale, mass media, agricultura, transportul de calatori);
• sectorul transporturilor feroviare.

Totodata, va exista si posibilitatea extinderii perioadei de referinta pana la maximum 12 luni, prin derogari ale contractelor colective de munca incheiate la nivel de sector de activitate.

Sporuri pentru munca suplimentara si pentru disponibilitatea in timpul liber

Munca suplimentara va fi compensata prin ore libere platite in urmatoarele 30 de zile, fata de 60, cat este in momentul de fata, plus ca se va acorda automat si un spor de cel putin 75% din salariul de baza.

"In cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila (...) in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator dublului duratei acesteia", se propune in proiectul de modificare a Codului muncii. Sporul respectiv va urma sa fie de cel putin 100% din salariul de baza.

De asemenea, initiatorii propun si acordarea unui spor pentru perioadele in care salariatul se afla la dispozitia angajatorului in timpul sau liber. In aceasta situatie, activitatea va fi remunerata asemenea muncii suplimentare.

Reglementarea activitatii desfasurate in alt loc decat sediul angajatorului

Desi in momentul de fata Codul muncii contine prevederi referitoare la munca la domiciliu, noul proiect introduce si notiunea de telemunca.

Aceasta va fi "o forma de organizare a muncii prin intermediul careia salariatii, utilizand tehnologiile informatice, indeplinesc atributiile specifice functiei, ocupatiei sau meseriei pe care o detin in alt loc decat sediul sau domiciliul angajatorului, dupa caz".

Astfel, telesalariatii isi vor putea stabili singuri programul de lucru, iar angajatorul va putea sa verifice activitatea acestora in conditiile stabilite prin CIM sau prin contractul colectiv de munca.

Telesalariatii si angajatii care lucreaza la sediul angajatorului vor beneficia de aceleasi drepturi.

Ce masuri semnificative mai propune BNS

In afara de cele prezentate, in initiativa cetateneasca adoptata de Senat se mai gasesc si alte propuneri notabile, cum ar fi:

• clauza de concurenta si cea de confidentialitate sa produca efecte doar pe durata CIM, nu dupa incetarea acestuia;
• cresterea perioadei de proba, pentru persoanele cu handicap, de la 30 la 45 de zile calendaristice, iar in cazul lucratorilor necalificati aceasta sa fie de cel mult zece zile lucratoare;
• CIM sa se suspende de drept pe durata efectuarii serviciului militar si angajatorul sa nu poata sa concedieze salariatul in aceasta perioada;
• angajatorul care face concedieri colective sa nu poata, timp de noua luni, sa incadreze salariati noi pe locurile respective;
• sa se poata incheia cel mult trei CIM pe durata determinata intr-un termen de maximum 24 de luni si acesta sa nu poata fi incheiat pe o perioada mai mare de 24 de luni, fata de 36, cat este acum;
• agentul de munca temporara sa fie societate comerciala sau PFA, nu persoana juridica, asa cum este prevazut in prezent in Codul muncii;
• cuantumul net al salariului de baza minim sa nu fie mai mic de 50% din salariul de baza mediu net la nivel national comunicat de Institutul National de Statistica.

Anunţă Volkswagen sfârşitul industriei auto aşa cum o ştim de mai bine de un secol?

                                                                                                   Autor: Bogdan Alecu     

       

Scandalul Volkswagen cu privire la emisiile de noxe şi strategiile constructorilor de a „evita” respectarea standardelor de poluare impuse de normele tot mai stricte poate reprezenta rampa de lansare de care aveau nevoie maşinile electrice atât în Europa, cât şi în Statele Unite. Şi odată cu acestea, se va anunţa moartea motoarelor diesel pe care francezii deja au în plan să le interzică, pentru început în Paris şi ulterior în întreaga ţară. Cât de toxic este un motor diesel sau benzină poate fi văzut de orice om care a mers 10 metri printr-o parcare subterană sau acoperită neaerisită, unde vara uşor se ajunge la peste 50 de grade Celsius, iar aerul este de nerespirat.

De la ce pornesc problemele constructorilor? De la faptul că piaţa dictează menţinerea unui anumi

t preţ pentru maşini, iar introducerea unor standarde tot mai ridicate de poluare creşte preţul, odată cu echipamentele necesare acestora. Întâi a fost discuţia pe piaţa camioanelor, care a trecut încă de anul trecut la normele Euro 6, iar constructorii au fost obligaţi să regândească întreg proiectul  pentru ca acestea să poată respecta noile standarde. Acum sunt autoturismele care au trecut la Euro 6 şi odată cu noul standard au intervenit creşteri ale preţurilor. Însă motoarele termice nu sunt cele mai eficiente, motiv pentru care menţinerea consumului la un nivel redus reprezintă o adevărată provocare pe măsură ce normele de siguranţă cresc greutatea vehiculelor, în timp ce arderea noxelor de asemenea consumă mai mult carburant.

Cum se pot rezolva problemele? Prin eliminarea motoarelor termice, indiferent că este vorba de diesel, benzină, biodiesel, gaz natural comprimat sau chiar hibride. Volkswagen a lansat de curând modelul e-up! cu un preţ de 26.000 de euro cu TVA, care prin programul pentru maşini electrice şi Rabla va costa sub 20.000 de euro, iar acesta nu va polua deloc aerul. Renault a venit cu ZOE, care pleacă de la 20.000 de euro cu TVA la care se adaugă plata lunară a unei chirii care pleacă de la 79 de euro, Tesla oferă cu Model S alternativă la marile limuzine premium tot cu un motor electric cu o autonomie de peste 400 km, suficientă pentru aproape orice traseu. Audi a prezentat săptămâna trecută conceptul unui SUV electric cu o autonomie de 500 km, iar Volkswagen a lansat în România anul acesta varianta electrică a lui Golf şi hibridele pe baza Golf şi Passat. Acest scandal poate fi rampa de lansare a maşinilor electrice pe care toată industria auto o aştepta.

Maşinile electrice dispun de motoare mult mai simple, nu au cutie de viteze complicată, nu au atât de multe filtre, iar reviziile se pot realiza chiar şi online, direct de către producător. Acest scandal trebuie să convingă atât Guvernul României cât şi celelalte executive din lume să susţină şi mai mult maşinile electrice nu numai prin subvenţii pentru achiziţii, cât şi prin infrastructură de alimentare a acestora. La fel cum s-a întâmplat cu televizoarele cu tub catodic, „tradiţionale” pe care LCD-urile le-au înlocuit în timp, la fel trebuie să se întâmple şi cu maşinile electrice.

Tot săptămâna trecută Orange România, cea mai mare companie de telefonie mobilă de pe piaţa locală a achiziţionat patru maşini electrice Renault ZOE, semn că şi marile corporaţii pot fi convinse să nu mai polueze aerul. Grupul Romstal a investit în staţii de alimentare, iar acţionarul de la Taverna Sârbului a investit personal bani în staţii de încărcare după ce a cumpărat un Tesla Model S. Cel puţin unul sau doi români  cumpără în fiecare lună o limuzină Model S tocmai pentru a nu mai polua, iar acest lucru trebuie să accelereze. De ce să plăteşti revizii costisitoare pentru un motor diesel când poţi scăpa doar cu un update de soft prin internet? De ce să poluezi şi să fii parţial vinovat pentru boli pulmonare sau chiar cancer? Toate problemele legate de bujii, cilindri, curea de distribuţie, filtru de aer, filtru de ulei, ulei motor etc, toate acestea dispar la achiziţia unui automobil electric.

De mai bine de un secol industria auto a fost dominată aproape integral de motorul cu combustie internă, propulsorul care pentru a pune în mişcare automobilul „ardea” benzină sau aprindea prin compresie motorina.

Puţini ştiu că la începutul automobilului, multe vehicule erau electrice, sau chiar hibride, iar printre hibridele şi maşinile electrice de la începutul secolului XX se numără inclusiv invenţii ale lui Ferdinand Porsche. Însă cursa pentru rezervele de petrol ale marilor companii a îndreptat industria către combusbilii fosili, alegere care a stat şi la baza lui Ford T, primul automobil produs în serie din lume, cel care a lansat moda motorului pe benzină şi a volanului pe partea stângă în lume.

La 100 de ani de atunci, autoturismele şi mijloacele de transport contribuie la aproape jumătate din emisiile de monoxid de carbon şi oxizi de azot şi aproape un sfert din emisiile de hidrocarburi în atmosferă, iar standardele de poluare tot mai stricte, sunt tot mai greu de respectat pe măsură ce pentru a reduce emisiile de noxe, consumul de carburant creşte, în timp ce toată lumea este cu ochii fix pe consum şi pe emisiile de dioxid de carbon, nu pe cele de noxe precum monoxidul de carbon sau oxizii de azot.

Potrivit datelor centralizate de ProMotor (Euro 6 vs Euro 5 vs Euro 4 vs... Cât de mult poluează, de fapt, maşinile noastre?) emisiile de noxe ale maşinilor diesel Euro 6 sau echivalentul lor american, măsurate în lumea reală, nu în laborator, sunt, în medie, de şapte ori mai mari decât cele declarate, anulând practic normele Euro 4, 5 şi 6. Cercetătorii au descoperit şi faptul că anumite maşini reuşesc să fie chiar mai bune decât normele Euro 6 (nu au dat nume), în timp ce majoritatea se îndepărtează chiar şi de normele Euro 5 sau Euro 4, cu mai multe ordine de magnitudine. în context, este greu de pus deocamdată un diagnostic complet al motivelor care i-ar fi făcut pe cei de la Volkswagen să creeze un software care să dezactiveze, pur şi simplu, sistemele de curăţare a gazelor de evacuare atunci când maşina se deplasa în mod normal, însă pentru a înţelege un pic magnitudinea presupusei înşelăciuni trebuie să amintim un lucru: inspectorii guvernului american au descoperit că normele privitoare la noxe erau depăşite de 40 de ori! Deci nu de şapte ori, aşa cum face industria, ci de patruzeci!