O națiune poate fi considerată mare atunci când apără libertatea așa cum a făcut-o Lincoln, atunci când cultivă o cultură care le permite oamenilor să „viseze” la drepturi depline pentru toți frații și surorile lor, cum a încercat să facă Martin Luther King; atunci când se străduiește pentru dreptate și pentru cauza celor oprimați, așa cum a făcut Dorothy Day în munca ei neobosită, rodul unei credințe care devine dialog și care seamănă pace în stilul contemplativ a lui Thomas Merton.
Discursul Papei Francisc în fața Congresului SUA este de fapt un act de redefinire a catolicismului. Suntem de fapt în fața unei deschideri fără precedent a Vaticanului și în același timp asistăm la un mare semnal de alarmă în ceea ce privește soarta umanității. Iată discursul:
Sunt extrem de recunoscător pentru
invitația de a mă adresa celor două camere ale Congresului, „pe tărâmul
celor liberi și în casa celor curajoși”. Mi-ar plăcea să cred că motivul
este faptul că și eu sunt un fiu al acestui continent, de la care cu
toții am primit atât de multe și față de care avem o responsabilitate
comună.
Căutarea neobosită a binelui comun, scopul suprem al politicii
Fiecare fiu sau fiică a unei anumite
țări are o misiune, o responsabilitate personală și socială.
Responsabilitatea voastră, ca membri ai Congresului, este să ajutați
această țară prin activitatea voastră legislativă, să creșteți ca
națiune. Voi sunteți chipul acestui popor, sunteți reprezentanții lui.
Sunteți chemați să apărați și să protejați demnitatea cetățenilor,
într-o căutare neobosită a binelui comun, pentru că acesta este scopul
suprem al politicii. O societate politică rezistă atunci când caută să
își îndeplinească vocația de a satisface nevoile comune, prin stimularea
creșterii tuturor membrilor ei, în special a celor care se află într-o
situație vulnerabilă sau riscantă. Activitatea legislativă se bazează
întotdeauna pe grija față de oameni. La aceasta ați fost invitați,
chemați, convocați de către cei care v-au ales.
Lucrarea voastră este una care mă face
să mă gândesc la personajul Moise în două feluri diferite. Pe de o
parte, patriarhul și legiuitorul poporului Israel simbolizează nevoia
poporului de a menține în viață sentimentul de unitate doar prin
intermediul legislației. Pe de altă parte, personajul Moise ne
îndreaptă direct spre Dumnezeu și astfel spre demnitatea transcendentală
a ființei umane. Moise ne oferă o bună sinteză a lucrării voastre:
Sunteți chemați să protejați, prin intermediul legii, chipul și
asemănarea lui Dumnezeu așezată de El pe fiecare chip uman.
Astăzi, aș dori să mă adresez nu doar
vouă, ci, prin voi, întregului popor al Statelor Unite. Aici, împreună
cu reprezentanții lor, aș dori să profit de ocazie pentru a vorbi cu
multele mii de bărbați și de femei care se străduiesc în fiecare zi să
își facă lucrul cu cinste, să aducă acasă pâinea cea de toate zilele, să
economisească bani și, puțin câte puțin, să construiască o viață mai
bună pentru familiile lor. Aceștia sunt bărbații și femeile care nu sunt
preocupați doar de plata taxelor, ci, în felul lor tăcut, susțin viața
societății. Generează solidaritate prin acțiunile lor și creează
organizații care oferă o mână de ajutor celor care aflaţi cel mai mult
în nevoie.
Aș dori, de asemenea, să mă
adresez persoanelor în vârstă, care reprezintă o casă de înțelepciune
ridicată prin experiență și care caută în multe feluri, în special prin
muncă voluntară, să-şi împărtășească poveștile și observațiile. Știu că
mulți dintre ei sunt pensionari, dar sunt încă activi; continuă să
muncească pentru a ridica această țară. Vreau, de asemenea, să mă
adresez tuturor celor tineri, care muncesc pentru a-și realiza
aspirațiile mari și nobile, care nu se lasă înșelați de propuneri facile
și care se confruntă cu situații dificile, de multe ori ca urmare a
imaturității adulților. Doresc să mă adresez vouă, tuturor, și doresc să
fac acest lucru prin intermediul istoriei poporului vostru.
Vizita mea are loc într-un moment când
bărbații și femeile cumsecade marchează aniversarea a mai multor mari
americani. În ciuda complexității istoriei și a realității slăbiciunii
umane, acești bărbați și aceste femei, cu toate diferențele și limitele
lor, au fost cu toţii capabili prin muncă grea și sacrificiu de sine
– câteodată chiar cu costul vieții – să construiască un viitor mai bun.
Ei au dat formă valorilor fundamentale care vor dăinui pentru totdeauna
în spiritul poporului american. Un popor cu acest spirit poate trece
prin multe crize, tensiuni și conflicte, găsind întotdeauna resursele
necesare pentru a merge mai departe, și poate face asta cu demnitate.
Acești bărbați și aceste femei ne oferă o modalitate de a vedea și de a
interpreta realitatea. Onorând memoria lor suntem inspirați, chiar în
mijlocul conflictelor, și în fiecare moment al fiecărei zile să recurgem
la rezervele noastre culturale cele mai profunde. Aș vrea să-i
menționez pe 4 dintre acești americani: Abraham Lincoln, Martin Luther
King, Dorothy Day și Thomas Merton.
În acest an, se împlinesc 150 de ani de
la asasinarea președintelui Abraham Lincoln, gardianul libertății, care a
lucrat neobosit pentru ca „această națiune, sub Dumnezeu, să aibă o
nouă naștere a libertății”. Construirea unui viitor al libertății
necesită dragoste pentru binele comun și cooperarea într-un spirit de
solidaritate și de complementaritate.
Un tip de ispită de care trebuie să ne ferim: reducționismul simplist, care vede doar bine sau rău
Cu toții suntem destul de conștienți și
profund îngrijorați de situația socială și politică tulburătoare în care
se află lumea azi. Din ce în ce mai mult, lumea noastră este un loc al
conflictelor violente, al urii și al atrocităților extraordinare, comise
chiar în numele lui Dumnezeu și al religiei. Știm că nicio religie nu
este imună la forme de deziluzii personale sau extreme ideologice. Acest
lucru înseamnă că trebuie să fim deosebit de atenți la orice tip de
fundamentalism, fie religios sau de orice altă natură. Este nevoie de un
echilibru delicat pentru a combate violența comisă în numele unei
religii, al unei ideologii sau al unui sistem economic, protejând în
același timp libertatea religioasă, libertatea intelectuală și
libertățile individuale. Dar mai există un alt tip de ispită de care
trebuie să ne ferim în mod special: reducționismul simplist, care vede
doar bine sau rău, sau, dacă vreți, doar neprihăniți și păcătoși. Lumea
contemporană, cu rănile sale deschise care afectează pe atât de mulți
dintre frații și surorile noastre, ne cere să combatem orice formă de
polarizare care ar împărți-o în aceste două tabere. Știm că, în
încercarea de a fi eliberați de inamicul dinafară, putem fi tentați să
hrănim inamicul dinăuntru. Cel mai bun mod de a le lua locul tiranilor
și criminalilor este imitarea urii și violenței lor. Aceasta este ceva
ce voi, ca popor, respingenți.
În schimb, răspunsul nostru trebuie să
fie unul de speranță și vindecare, de pace și dreptate. Ni se cere să
găsim curajul și inteligența de a rezolva multele crize geopolitice și
economice de astăzi. Chiar și în lumea dezvoltată, efectele structurilor
și acțiunilor injuste sunt evidente. Eforturile noastre trebuie să se
îndrepte spre restabilirea speranței, redresarea greșelilor, menținerea
angajamentelor, promovând astfel bunăstarea persoanelor și a popoarelor.
Trebuie să ne mișcăm înainte împreună, ca unul, într-un spirit reînnoit
de fraternitate și solidaritate, cooperând cu generozitate pentru
binele comun.
Provocările cu care ne confruntăm astăzi
cer reînnoirea acelui spirit de cooperare care a realizat atât de mult
bine de-a lungul istoriei Statelor Unite. Complexitatea, gravitatea și
urgența acestor provocări cer să ne unim resursele și talentele și să ne
sprijinim unul pe altul, având respect pentru diferențele și
convingerile noastre de conștiință.
Persoana umană nu poate fi un sclav al economiei și finanțelor
În țara aceasta, diferitele culte
religioase au contribuit în mare măsură la construirea și consolidarea
societății. Este important ca astăzi, ca și în trecut, vocea credinței
să continue să fie auzită, deoarece este vocea fraternității și a
iubirii, care încearcă să scoată ce e mai bun din fiecare om şi
din fiecare societate. O astfel de cooperare este o resursă puternică în
lupta pentru eliminarea noilor forme de sclavie globală, născute din
nedreptăți grave care pot fi depășite doar prin noi politici și noi
forme de consens social.
Aici mă gândesc la istoria politică a
Statelor Unite, care arată că democrația este adânc înrădăcinată în
mintea poporului american. Orice activitate politică trebuie să
servească și să promoveze binele uman și să se bazeze pe respectul față
de demnitatea umană. „Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toți
oamenii sunt egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu anumite Drepturi
inalienabile, că printre acestea sunt Viața, Libertatea și căutarea
Fericirii” (Declarația de Independență, 4 iulie 1776). Dacă politica
trebuie să fie cu adevărat în serviciul persoanei umane, rezultă că
aceasta nu poate fi un sclav al economiei și finanțelor. Politica este,
în schimb, o expresie a nevoii noastre imperioase de a trăi ca unul,
pentru a construi, ca unul, cel mai mare bine comun: acela al unei
comunități care sacrifică interese particulare pentru a împărtăși, în
dreptate și pace, bunurile sale, interesele sale, viața sa socială. Nu
subestimez dificultatea pe care o implică aceasta, dar vă încurajez să
faceți acest efort.
Aici mă gândesc la marșul pe care Martin
Luther King l-a condus de la Selma la Montgomery, acum 50 de ani, ca
parte a campaniei de a-şi îndeplini „visul” de a avea drepturi civile și
politice pentru afro-americani. Acest vis continuă să ne inspire. Sunt
fericit că America continuă să fie, pentru mulți, „țara visurilor”.
Visuri care duc la acțiune, la participare, la angajament. Visuri care
trezesc ce este mai profund și mai sincer în viața unui popor.
Trebuie să evităm ispita de a ne debarasa de orice este problematic
În ultimele secole, milioane de oameni
au venit în această țară pentru a-și urmări visul de a construi un
viitor în libertate. Noi, oamenii de pe acest continent, nu ne temem de
străini, deoarece majoritatea dintre noi am fost odată străini. Vă spun
asta ca fiu al unor imigranți, știind că mulți dintre voi se trag, de
asemenea, din imigranţi. În mod tragic, drepturile celor care au fost
aici cu mult înaintea noastră nu au fost întotdeauna respectate. Pentru
acele persoane și pentru națiunile lor, care stau la baza democrației
americane, vreau să-mi reafirm cea mai mare stimă și toată aprecierea
mea. Acele prime contacte au fost de multe ori turbulente și violente,
dar este dificil să judecăm trecutul după criteriile prezentului. Cu
toate acestea, când străinul din mijlocul nostru apelează la noi, nu
trebuie să repetăm păcatele și erorile din trecut. Acum trebuie să
trăim pe cât de nobil și corect posibil, în timp ce educăm noile
generații să nu le întoarcă spatele „vecinilor” noștri și a tot ce ne
înconjoară. Construirea unei națiuni înseamnă recunoașterea faptului că
trebuie să ne raportăm în mod constant la alții, respingând o stare de
spirit ostilă și adoptând una a subsidiarității reciproce, într-un efort
constant de a da tot ce se poate. Sunt convins că putem face acest
lucru.
Lumea noastră se confruntă cu o criză
a refugiaților de o magnitudine nemaivăzută de la Al Doilea Război
Mondial. Acest lucru ne pune în fața unor mari provocări și a multor
decizii grele. Pe acest continent, de asemenea, mii de oameni sunt
forțaţi să călătorească spre nord în căutarea unei vieți mai bune pentru
ei și pentru cei dragi, în căutarea unor oportunități mai mari. Nu e
aceasta ceea ce ne dorim și pentru propriii copii? Nu trebuie să fim
surprinși de numărul lor, ci mai degrabă trebuie să îi vedem ca
persoane, să ne uităm la fețele lor și să le ascultăm poveștile,
încercând să răspundem cât de bine putem situației lor. Să răspundem
într-un mod care este întotdeauna uman, corect și fratern. În zilele
noastre, trebuie să evităm o ispită comună: aceea de a ne debarasa de
orice se dovedește a fi problematic. Să ne amintim Regula de Aur: „Tot
ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel” (Matei 7:12).
Regula aceasta ne indică o direcție
clară. Să îi tratăm pe ceilalți cu aceeași pasiune și compasiune cu care
vrem să fim și noi tratați. Să căutăm pentru alții aceleași
posibilități pe care le căutăm și pentru noi. Să îi ajutăm pe alții să
se dezvolte, așa cum ne-am dori să fim ajutați și noi. Într-un cuvânt,
dacă dorim securitate, trebuie să oferim securitate; dacă vrem viață,
trebuie să dăm viață; dacă vrem oportunități, trebuie să oferim
oportunități. Etalonul pe care îl folosim pentru alții va fi etalonul pe
care timpul îl va folosi pentru noi. Regula de Aur ne amintește, de
asemenea, de responsabilitatea pe care o avem de a proteja și apăra
viața umană în fiecare etapă a dezvoltării ei.
Această convingere m-a condus, de la
începutul slujirii mele, în susținerea, la diferite niveluri, a
eliminării pedepsei cu moartea, la nivel global. Sunt convins că acesta
este lucrul corect, deoarece fiecare viață este sacră, fiecare persoană
umană este înzestrată cu o demnitate inalienabilă și societatea poate
doar să beneficieze de reabilitarea celor condamnați. Recent, frații mei
episcopi de aici din Statele Unite ale Americii și-au reînnoit apelul
pentru abolirea pedepsei cu moartea. Nu numai că îi susțin, dar îi
încurajez pe toți cei care sunt convinși că o pedeapsă justă și necesară
nu trebuie să excludă dimensiunea speranței și obiectivul reabilitării.
Implementarea unei culturi a grijii
În aceste momente, când preocupările
sociale sunt atât de importante, nu pot să nu o menționez pe
roaba Domnului Dorothy Day, care a fondat mișcarea Catholic Worker.
Activismul ei social, pasiunea pentru dreptate și pentru cauza celor
oprimați au fost inspirate de Evanghelie, de credința ei și de exemplul
sfinților.
Cât de multe progrese s-au făcut în
acest domeniu, în atât de multe părți ale lumii! Cât de mult s-a făcut
în primii ani din mileniul III pentru a ridica oameni din sărăcie
extremă! Știu că îmi împărtășiți convingerea că încă mai este mult de
făcut și că, în vremuri de criză și de dificultăți economice, nu trebuie
să se piardă spiritul de solidaritate globală. În același timp, v-aș
încuraja să îi păstrați în minte pe toți acei oameni din jurul nostru
care sunt prinși într-un cerc de sărăcie. Și ei au nevoie de speranță.
Lupta împotriva sărăciei și a foametei trebuie purtată în mod constant
și pe mai multe fronturi, în special în privința cauzelor. Știu că mulți
americani astăzi, ca și în trecut, încearcă să rezolve această
problemă.
Este de la sine înțeles că o parte din
acest mare efort constă în crearea și distribuirea avuției. Utilizarea
corectă a resurselor naturale, aplicarea corectă a tehnologiei și
folosirea corectă a spiritului întreprinzător sunt elemente esențiale
ale unei economii care urmărește să fie modernă, durabilă și favorabilă
incluziunii. „Antreprenoriatul este o vocație nobilă, îndreptată spre
producerea bogăției și spre îmbunătățirea lumii. Acesta poate fi o sursă
fructuoasă de prosperitate pentru zona în care se desfășoară, în
special dacă duce la crearea de locuri de muncă ca o parte esențială a
slujirii binelui comun” (Laudato Si, 129). Acest bun comun include, de
asemenea, pământul, o temă centrală a enciclicei pe care am scris-o
recent cu scopul de a „intra în dialog cu toți oamenii despre casa
noastră comună” (Idem, 3). „Avem nevoie de o discuţie care să includă pe
toată lumea, deoarece provocarea de mediu cu care ne confruntăm și
rădăcinile sale umane ne preocupă și ne afectează pe toți” (Idem, 14).
În Laudato Si, solicit un efort curajos
și responsabil pentru a ne „redirecționa pașii” (Idem, 61) și pentru a
evita efectele cele mai grave ale deteriorării mediului din cauza
activității umane. Sunt convins că putem face o diferență și nu am nicio
îndoială că Statele Unite – și acest Congres – au un rol important de
jucat. Acum este momentul pentru acțiuni și strategii curajoase, care să
vizeze implementarea unei „culturi a grijii” (Idem, 231) și a
unei „abordări integrate pentru combaterea sărăciei, restabilirea
demnității celor excluși și, în același timp, protejarea naturii” (Idem,
139). „Avem libertatea necesară pentru a limita și a direcționa
tehnologia” (Idem, 112.); „pentru a elabora modalități inteligente de a
dezvolta și limita puterea noastră” (Idem, 78); pentru a pune
tehnologia „în slujba unui alt tip de progres, unul care este mai
sănătos, mai uman, mai social, mai agregat” (Idem, 112). În acest
aspect, am încredere că instituțiile academice și de cercetare din
America pot avea o contribuție esențială în anii următori.
Acum un secol, la începutul Marelui
Război, pe care Papa Benedict al XV-lea l-a numit un „măcel fără rost”,
s-a născut un alt american notabil: călugărul cistercian Thomas Merton.
El rămâne o sursă de inspirație spirituală și un ghid pentru mulți
oameni. În autobiografia sa, el a scris: „Eu am venit în lume. Liber
prin natura mea, după chipul lui Dumnezeu, am fost totuși prizonierul
propriei violențe și al propriului egoism, după chipul lumii în care
m-am născut. Acea lume a întruchipat Iadul, plin de oameni ca mine,
iubitori de Dumnezeu care totuși Îl urau; născuți să Îl iubească, dar
trăind în frică de poftele contradictorii lipsite de speranță.” Merton a
fost, mai presus de toate, un om al rugăciunii, un gânditor care a
contestat certitudinile timpului său și care a deschis noi orizonturi
pentru suflete și pentru biserică. El a fost, de asemenea, un om al
dialogului, un promotor al păcii între popoare și religii.
De ce se vând arme mortale celor care intenționează să provoace suferințe? Pentru bani.
Din acest punct de vedere, al
dialogului, aș dori să aduc recunoaștere eforturilor depuse în ultimele
luni pentru depășirea diferențelor istorice legate de episoade dureroase
din trecut. Este datoria mea să construiesc poduri și să ajut orice
bărbat și femeie, în orice fel posibil, să facă același lucru. Atunci
când țări care au fost certate reiau calea dialogului – un dialog care
se poate să fi fost întrerupt din unul dintre cele mai legitime motive
-, se deschid noi oportunități pentru toți. Acest lucru a cerut și cere
curaj și îndrăzneală, care nu este același lucru cu iresponsabilitatea.
Un lider politic bun este cel care, cu interesele tuturor în minte,
profită de o anumită ocazie într-un spirit al deschiderii și
pragmatismului. Un lider politic bun optează întotdeauna să inițieze
procese, mai degrabă decât să posede spații (cf. Evangelii Gaudium,
222-223).
Să fii în slujba dialogului și a păcii
înseamnă, de asemenea, să fii cu adevărat hotărât să reduci la minimum
și, pe termen lung, să pui capăt multelor conflicte armate din întreaga
lume. Aici trebuie să ne întrebăm: De ce se vând arme mortale celor care
intenționează să provoace suferințe nespuse oamenilor și societății?
Din păcate, răspunsul, după cum știm cu toții, este pur și simplu pentru
bani: bani care sunt scăldați în sânge, de multe ori sânge nevinovat.
În fața acestei tăceri rușinoase și culpabile, este datoria noastră să
înfruntăm problema și să oprim comerțul cu arme.
Trei fii și o fiică ai acestei națiuni,
4 persoane și 4 visuri: Lincoln, libertate; Martin Luther King,
libertate în pluralitate și non-excludere; Dorothy Day, justiție socială
și drepturile umane; Thomas Merton, capacitate pentru dialog și
deschidere față de Dumnezeu.
Patru reprezentanți ai poporului american.
Sunt puse la îndoială relații fundamentale, însăși baza căsătoriei și a familiei
Îmi voi încheia vizita în țara voastră
în Philadelphia, unde voi participa la Întâlnirea Mondială a Familiilor.
Este dorința mea ca, pe parcursul vizitei, familia să fie o temă
recurentă. Familia a fost un element esenţial în construirea acestei
țări. Și cât de mult merită în continuare sprijinul și încurajarea
noastră! Cu toate acestea, nu îmi pot ascunde preocuparea pentru
familie, care este amenințată, poate ca niciodată, din interior și din
exterior. Sunt puse la îndoială relații fundamentale, precum însăși baza
căsătoriei și a familiei. Nu pot decât reitera importanța și, mai
presus de toate, bogăția și frumusețea vieții de familie.
În special, aș dori să atrag atenția
asupra acelor membri ai familiei care sunt cei mai vulnerabili, tinerii.
Pe mulți dintre ei îi așteaptă un viitor plin cu nenumărate
posibilități, însă mulți alții par dezorientați și fără rost, prinși
într-un labirint al violenței, abuzului și disperării. Problemele lor
sunt problemele noastre. Nu le putem evita. Trebuie să le facem față
împreună, să vorbim despre ele și să cautăm soluții eficiente, mai
degrabă decât să ne împotmolim în discuții. Cu riscul de a simplifica,
am putea spune că trăim într-o cultură care pune presiune pe tineri să
nu își întemeieze o familie, din cauza lipsei posibilităților de viitor.
Cu toate acestea, aceeași cultură le prezintă altora atât de multe
opțiuni, încât și aceștia sunt descurajați să înceapă o familie.
O națiune poate fi considerată mare
atunci când apără libertatea așa cum a făcut-o Lincoln, atunci când
cultivă o cultură care le permite oamenilor să „viseze” la drepturi
depline pentru toți frații și surorile lor, cum a încercat să facă
Martin Luther King; atunci când se străduiește pentru dreptate și pentru
cauza celor oprimați, așa cum a făcut Dorothy Day în munca ei
neobosită, rodul unei credințe care devine dialog și care seamănă pace
în stilul contemplativ a lui Thomas Merton.
Prin aceste observații, am încercat să
prezint o parte din bogăția patrimoniului vostru cultural, a spiritului
poporului american. Este dorința mea ca acest spirit să continue să se
dezvolte și să crească, astfel încât cât mai mulți tineri să moștenească
și să locuiască într-o țară care a inspirat atât de mulți oameni să
viseze.
Dumnezeu să binecuvânteze America!”
Discursul Papei Francisc în fața Congresului SUA întrunit în ședință comună, 24 septembrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu