SECURIŞTII NESECURIŞTI (1)

În 1989 , potrivit declaraţiilor mai multor ofiţeri de securitate, aproape toţi cei care au avut un angajament cu securitatea au fost activaţi. Indiferent de planul pe care lucrau, misiunile lor au fost schimbate şi urmau să se infiltreze în grupurile de revoluţionari din oraşele în care s-a ieşit pentru dărâmarea regimului comunist. Astăzi, datorită unei legi ambigue în materie de foşti lucrători sau colaboratori ai Securităţii, ei au fost albiţi. Unii dintre ei sunt chiar revoluţionari cu acte în regulă, şi în mare majoritate, ei sunt de fapt singurii care au primit beneficii totale din partea Statului pentru faptele (?!) de la REVOLUŢIA ROMÂNĂ. Revoluţionarii care nu au avut de-a face cu securitatea sau Partidul Comunist român, se uita şi azi cu jind la certificatele pe care le deţin şi care deşi sunt purtătoare de drepturi, nu i-au ajutat material cu aproape nimic din punct de vedere material..Mai mult, ei au fost ținta hăituielilor imediat după 1990, existând un interes difuz ca aceşti oameni să fie anulaţi, izgoniţi din ţară sau reduşi la tăcere prin orice formă ...chipurile democratică.

În serialul pe care îl începem astăzi veţi afla despre persoane care deşi au semnate unul sau mai multe angajamente cu Securitatea, apar că nu ar fi făcut poliţie politică. Aceste rezoluţii au fost posibile datorită ambiguităţilor legislative, anume făcute aşa ( de aceea Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara a devenit nedigerabil pentru comuniştii lui Iliescu ce au preluat puterea) . Din conţinutul  dosarelor de reţea ale acestora, reiese însă clar că oamenii erau foarte activi şi apropiaţi de securitate  urmărindu-şi colegii de facultate sau liceu, colegii de muncă, prietenii, rudele chiar. Mai mult, există persoane care deţin titlul de revoluţionar dar nu au adeverinţă de la CNSAS cum ca ar fi fost sau nu ar fi fost oamenii securităţii. Exemplul lui ADRIAN SANDA, actualul ministru al revoluţionarilor, este elocvent în acest sens. La fel nici Gelu Voican Voiculescu, despre care se ştie clar că a fost colaboratorul securităţii, nu deţine o asemenea adeverinţa şi în mod ciudat nu i-a solicitat-o nimeni. Nici Ion Iliescu nu are o asemenea adeverinţa, şi nici Traian Basescu. Prin Lege, deţinătorii de certificate de revoluţionar, indiferent din care ciclu legislativ, sunt obligaţi să aibă la dosar o asemenea adeverinţa din care să rezulte dacă a fost sau nu colaborator al securităţii. Fără a avea la dosar această adeverinţă nu puteai obţine nici un titlu de revoluţionar. Dacă această adeverinţă spunea că ai făcut poliţie politică, la fel nu aveai ce căuta cu titlu de revoluţionar! 

 Şi totuşi.....

Potrivit unor reguli interne ale serviciilor, cei care nu deţin aceste adeverinţe sunt şi astăzi în slujba serviciilor, fiind preluaţi din reţelele informative trecute şi re....orientaţi. Dosarele de reţea ale acestora sunt astfel secretizate, motiv pentru care CNSAS nu are acces la dosarele lor şi mai ales nu poate publica nimic despre aceste persoane. 

Mai mult mulţi dintre ofiţerii de securitate cu care am stat de vorba spun:

"Domnule, mulţi dintre ei imi dădeau informaţii verbal. Eu prindeam pontul şi ca să cresc în ochii şefilor, nu făceam raport prin care să arăt că pontul e de la cutare sau cutare informator. Acţionam direct, lasând să se înţeleagă că eu sunt cel care am descoperit problema, prin munca mea asiduă. Astfel puteam primi şi o avansare, şi bani chiar în plus. Pe unii îi puneam să scrie rapoarte despre cazuri ce nu aveau legătură cu ce trebuia eu sa fac sau ei, adică să-i urmărim pe cei care nu erau de acord cu regimul. Asta ca să justificăm banii primiți pentru plata informatorilor. De fapt ei faceau o cu totuol altă treabă. De aceea apar aceste decizii cum ca a semnat cu noi dar nu ar fi facut poliţie politică. Nu au făcut pe dracu! Toţi aveam ca sarcină principală asta! Ce o tot aburim?...."

Dacă cele spuse de fostul ofiţer sunt adevărate, atunci se explică foarte clar cum de unii care au semnat cu securitatea sunt astăzi fecioare....curate si ingenue.

Un caz concret este Preotul Streza de la Sibiu. 

Acesta are nu unul, ci doua angajamente semnate cu Securitatea! Cu toate acestea CNSAS îi eliberează adeverinţa cum că nu ar fi făcut poliţie politică(sic!). Greu de crezut dacă îi studiem activitatea din perioada respectivă! Mai mult Streza deţine un certificat cum ca în perioada revoluţiei ar fi fost REŢINUT. Deşi nu deţine, aşa cum cere Legea, un act doveditor, anume fişa de celulă că ar fi fost reţinut înainte de 22 decembrie, Streza beneficiază pe acest certificat fals de peste 2000 de lei indemnizatie lunară, a obţinut terenuri şi alte facilităţi, ca şi cum el ar fi fost marea victimă reţinută de comunişti. Nimic mai fals şi mai neadevărat! El a fost printre revoluționari, dar oare nu cumva avea vre-o altă misiune, conform angajamentelor semnate? La un moment dat a fost decorat chiar de Ion Iliescu, cel despre care nu regăsim nici o adeverinţă de la CNSAS. Deci nici Iliescu nu indeplineşte condiţiile legale de a avea certificat de revoluţionar. Într-o situaţie similară se aflăă chiar ministrul revoluţionarilor, ADRIAN SANDA. CNSAS nu i-a eliberat nici o adeverinţă, obligatorie în cazul Legii revolutionarilor, ceea ce coroborat cu regulamentele interne ale serviciilor ne poate duce la concluzia ca omul este oarecum activ. Altfel cum se explică faptul că acesta nu are adeverinţa de la CNSAS în condiţiile în care Legea o cere? Practic, Adrian Sanda ori ar trebui să nu deţină certificat de revoluţionar, ori ar trebui să aibă o asemenea adeverinţa cum că nu a făcut poliţie politică şi atunci certificatul său ar fi valabil. Mai mult, Adrian Sanda a fost printre revoluţionarii din Balconul Operei. Dar se pune aceeaşi întrebare: OARE CU CE MISIE?!

(Va urma)