AUTORITATEA PENTRU REVOLUTIONARI-PROTECȚIE PENTRU SECURIȘTI

Gelu Voican-eschive și abuz de drept

Despre Gelu Voican Voiculescu, personajul cu mitralieră și barbă al Revoluției din 1989 s-a scris mult. De fapt el este un colaborator de nădejde al Securității din perioada Ceaușistă,protejat însă timp de 25 de ani de Ion Iliescu și oamenii lui. Culmea ironiei este că Voican deține certificat de revoluționar, în baza căruia a obținut toate facilitățile conferite de acesta, mai mult a încasat o indemnizație lunară de 2000 de lei timp de aproape 10 ani. Ori de câte ori cineva încerca să îi conteste calitatea de revoluționar, pe motiv că este fost colaborator al Securității, acesta îi dădea cu faptul că nu există o decizie definitivă în acest sens. Mai mult, autoritatea care răspunde de situația revoluționarilor, la fel, îl proteja. Ei bine, de fapt situația lui Voiculescu s-ar putea să dea naștere unor dosare penale, atât pentru el cât și pentru cei care l-au protejat.

DECIZIE IREVOCABILĂ ȘI DEFINITIVĂ

Prin decizia nr DJ/1492/din 29.03.2010 a CNSAS se afirmă faptul că Gelu Voican nu a fost colaborator al fostei securități asa cum se poate citi aici: http://www.cnsas.ro/documente/adeverinte/2010/1245%20Voiculescu%20Gelu%20Voican.pdf

Analizând actul respectiv, transpare însă ideea că de fapt Voican a fost urmărit o perioadă de securitate, după care ar fi dat-o la pace cu ei și i-a sprijinit, mutându-se practic dintr-o tabără în alta. Iată că este cert faptul că Voican a început o colaborare fructuoasă cu securitatea:

„Nota întocmită şi semnată de Voiculescu Gelu Voican, în antetul completat de ofiţerul de Securitate fiind atribuită sursei «Călugărul», şi care se referă la cazul G.B..." Nu este clar dacă G.V.V. se semnează cu numele real ori cu numele de cod. Apoi, din păcate, nu se spune dacă nota este olografă sau este bătută la maşină. Susţin şi în acest context faptul că prezentarea unei persoane care dădea o declaraţie, drept „sursă", de către ofiţerii de Securitate, nu este deloc o dovadă că acea persoană era informator. Am văzut chiar cazuri în care ofiţerii contrafăcuseră semnăturile persoanelor interogate pe notele dactilografiate. În schimb, dacă nota este scrisă de mâna persoanei, şi aceasta se semnează cu numele de cod, atunci nu este vorba despre o atribuire, nici de o contrafacere. Probabilitatea să fie vorba despre o sursă reală a Securităţii creşte considerabil. Bine că am aflat între timp că dl Voican Voiculescu recunoaşte ce-i aparţine, deci, a colaborat.

Nota invocată şi următoarele reprezintă, cum scrie şi autorul, „ample consideraţii asupra evoluţiei şi activităţii lui G.B. [Gregorian Bivolaru]". Iată şi una în care, scrie dl Voiculescu, „datorită arestării sale [lui G.B.] în seara zilei de 17 aprilie 84 – o serie de preciziuni şi recomandări se impun cu necesitate". În ea, G.V.V.: „...influenţa lui [G.B.] asupra celorlalţi este nocivă. Consecinţele ei pot fi grave...". Şi ceva mai încolo: „Practic, ar fi greu recuperabil prin reeducare. Numai un stagiu militar ... l-ar putea lecui, totodată avându-se grijă pentru a fi calificat într-o meserie. Dacă ar fi condamnat, detenţia trebuie asigurată în condiţii mai aparte. Într-un regim de muncă intensivă, dar nedistructivă ... Pentru a nu crea un erou din el, vor trebui adunaţi toţi discipolii şi demascat în faţa lor". Şi iată referirea la o altă vedetă a practicii yoga din acei ani: „M.S.V. [adică Mario Sorin Vasilescu] este un individ şi mai periculos. ... Sub un pretext oarecare poate fi implicat în cazul G.B. Se pot găsi dovezi suficiente împotriva sa".

Cele scrise de dl Voican Voiculescu lasă o impresie complexă. Nici un moment rândurile aşternute pe hârtie nu arată teamă ori obedienţă.

Adeverinţa Colegiului CNSAS are mai multe ciudăţenii. Una este formula de introducere: „În baza procesului-verbal al şedinţei Colegiului CNSAS din data de 23.02.2010: Adeverim..".

Or, în deciziile mai vechi ale Colegiului CNSAS formularea era diferită: „Pe baza materialului probator avut la dispoziţie până la data de...". Avantajul celui de-al doilea enunţ este punerea clară în faţa cititorului a faptului că nu e vorba despre o susţinere atemporală referitoare la necolaborare. Ci că cele afirmate prin documentul CNSAS reflectă o concluzie rezultând strict din materialele de arhivă puse de serviciile de informaţii la dispoziţia Consiliului în acel moment.

Rămâne celălalt aspect, ascunderea de către SRI a dosarelor pe numele dlui Voiculescu, perioada 1985-1989. Văzând însă gradul de implicare a serviciilor de informaţii în controlul istoriei, ştiind ce însemna în 1990 să dai pe mâna unuia dintre pionii revoluţiei Securitatea Municipiului Bucureşti, ar fi fost chiar ciudat să se fi întâmplat altfel. (analiza documentului apartine lui Gabriel Andreescu)

Actul emis de CNSAS este însă contestat de mai multe persoane și entități printre care și Gregorian Bivolaru, cel urmărit de Voican și Mariu Mioc, un revoluționar incontestabil din Timișoara care de 25 de ani se luptă pentru descoperirea adevărului despre Revoluție. Ceea ce este ciudat, e faptul că Voican, încearcă pe orice cale ca procesele să nu ajungă la discutarea fondului, folosind tot felul de chichițe avocățești în acest scop. - Gelu Voican Voiculescu recuză judecătorul la procesul cu CNSAS. Procesul celor 748000 euro – amînat pe 21 noiembrie
- Scor 6-0. Cererea de recuzare depusă de Gelu Voican Voiculescu a fost respinsă
- Motivarea respingerii excepţiilor ridicate de Voican Voiculescu
- Cererea de recuzare şi respingerea ei
- Gelu Voican declară fals contractul avocaţial a lui Gregorian Bivolaru, obţinînd astfel o nouă amînare a procesului său
- Cererea de înscriere în fals depusă de Gelu Voican Voiculescu – respinsă. Deasemeni, respinsă cererea mea pentru prezentarea restului filelor de la dosarul lui Gelu Voican

Asupra situației lui Voican, apar controverse chiar în interiorul CNSAS, cu privire la adeverința eliberată de instituție. Departamentul juridic al instituției, cu prilejul procesului prin care se contestă adeverința CNSAS cum că Voican nu ar fi colaborator al fostei securități, declară:

colaborarea lui Gelu Voican Voiculescu cu Securitatea, arată că departamentul juridic al acestei instituţii şi-a exprimat opinia că fostul viceprimministru FSN-ist trebuie declarat colaborator al securităţii. Colegiul de conducere al CNSAS a votat însă împotriva avizului departamentului juridic, şi astfel a rezultat adeverinţa prin care domnul Voiculescu era considerat necolaborator – adeverinţă care face obiectul dosarului 5744/2/2010 de la Curtea de Apel Bucureşti.

Practic se confirmă faptul că se incerca ALBIREA DOSARULUI LUI VOICAN VOICULESCU de către conducerea politică a CNSAS, deoarece departamentul de specialitate al CNSAS, neinfluențat politic, este de altă părere. Este de fapt una din piesele grele ale dosarului de contestare, motiv pentru care putem găsi explicația pentru care Voican Voiculescu încearcă evitarea discuțiilor pe fond.

Pe blogul său, Marius Mioc amorsează BOMBA în cazul Voican Voiculescu. Iată ce scrie:

Prezint şi Nota de Constatare a Direcţiei Investigaţii a CNSAS în cazul Gelu Voican Voiculescu – care este un fel de sinteză a dosarului respectiv. Numai o parte din constatări au fost preluate în adeverinţa emisă de CNSAS, dar în cadrul procesului de la Curtea de Apel am izbutit să silesc CNSAS să prezinte în întregime nota de constatare legată de acest caz. În timp ce adeverinţa este un document public, postat pe saitul CNSAS şi care poate fi citit de oricine, nota de constatare e un document intern al CNSAS care în mod normal nu ajunge să fie cunoscut de terţe persoane. Pe baza acestei note de constatare, Direcţia Juridică a CNSAS a considerat că se impune declararea domnului Gelu Voican Voiculescu drept colaborator al securităţii (linc), dar colegiul CNSAS, care are cuvîntul hotărîtor conform OUG 24/2008, a votat altfel (cu 6 voturi contra 2, conform presei). E interesant de observat şi constatările Direcţiei Investigaţii a CNSAS care n-au mai fost prezentate în adeverinţa disponibilă publicului. Prin ascunderea unei părţi a constatărilor despre Voican Voiculescu, Colegiul CNSAS a încercat să îngreuneze atacarea adeverinţei în justiţie. Cele mai importante informaţii care au dispărut din adeverinţa CNSAS sînt cele legate de vizita lui Gelu Voiculescu la Paul Goma, declaraţia olografă respectivă fiind deja prezentată pe acest sait (linc). Puteţi regăsi informaţiile despre Paul Goma (identificat cu iniţialele P.G.) începînd de la pagina 9 a notei de constatare.

Cu alte cuvinte, CNSAS încerca din răsputeri să îl albească pe Voican. Întrebarea este de ce? Cine are drept scop ascunderea faptului că Voican era omul securității și, mai ales, DE CE. Să fie oare vreo legătură cu Ion Iliescu? Să fie vorba de un mic șantaj, lucru pe care dealtfel Voican l-a practicat la un moment dat și cu securiștii? Sau poate aici este cheia dosarului revoluției, redeschis ?

Avem si o explicație referitoare la petele albe din dosarul său de securitate: Începând din 2 ianuarie 1990, generalul Nicolae Militaru, împreună cu Gelu Voican Voiculescu, a coordonat preluarea de către MApN a Securității, trecându-se la analizarea organigramei acesteia și la creionarea viitoarelor structuri informative ale României. Ele au avut ca bază personalul și logistica Securității. "Ca viceprim-ministru, dormea în Palatul Victoria, fără să se despartă de un pistol automat, de dosarele de la Securitatea Municipiului București (făcute cadou de securiștii pe care îi angajase) și de carnețelele sale". ^[3]Până în martie 1990 (când a fost înființat Serviciul Român de Informații), Gelu Voican s-a ocupat de gestionarea arhivei fostei Securități.

Analizind dosarul de securitate al lui Voican, reiese clar faptul ca el la un moiment dat a fost colaborator. In acest sens apare nota informativă din DUI(dosar urmarire informativă) nr 12.582. De la ultima analiză din decembrie 1979 s-au realizat cu obiectivul mai multe întîlniri sub diferite pretexte şi acesta a furnizat mai multe informaţii referitor la unele abuzuri şi deficienţe constatate în proiectarea zăcămîntului de la Roşia Poeni. În urma întîlnirilor efectuate şi a încrederii inspirate celui în cauză, acesta apelează la unele servicii sau cere sfaturi în realizarea unor acţiuni...

Revenind acuma la decizia numarul 2132/22.05.2015 a Inaltei Curți de Casație și Justiție, Gelu Voican a încercat o revizuire a deciziei numărul 3264 din septembrie 2014, dată tot de ICCJ, referitoare la calitatea sa de colaborator al securității. Decizia pronunțată pe 22 mai anul acesta este de respingere a cererii de revizuire. De ce revizuire? Iata minuta deciziei supusă revizuirii: Decizia nr. 3264/16.09.2014.Respinge recursul declarat de Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, ca inadmisibil. Admite recursurile declarate de reclamanţii Mioc Marius Remus şi Bivolaru Gregorian împotriva sentinţei civile nr. 5260 din 25 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal. Casează sentinţa recurată. Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Irevocabilă. Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2014.

Prin aceste manevre, care frizează totuși abuzul de drept, Voican incearcă de fapt tergiversarea procesului, fiindcă se teme de un răspuns fără echivoc, ce are toate șansele să fie negativ. O asemenea decizie clară cum că Voican a fost colaborator, ar trimite multă lume direct la pușcărie, inclusiv niște membrii CNSAS, iar pe Voican l-ar lăsa descoperit și fără nici un drept.

Voican , în ciuda trecutului său dubios, este consilierul personal al lui Adrian Sanda. Acesta de fapt este implantat acolo de Ion Iliescu, cu scopul de a se masca anumite lucruri

ce ar putea să apară pe parcursul verificărilor demarate de Sanda ăn baza OUG 95. Intenția este clară, aceea de a nu se afla adevărul despre evenimentele din 89, care l-ar putea pune in postură proastă pe Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Victor Stanculescu,etc în redeschisul dosar al crimelor Revoluției, în care Ion Iliescu are calitatea de suspect.

Cu alte cuvinte, pe hârtie Voican încă nu este securist, decizie pe care el încearcă prin tertipuri procedurale să o împingă cât mai mult în timp, timp în care el beneficiază în continuare de beneficiile calității de revoluționar, dar cele 16 kg de documente din arhiva CNSAS nu mai pot fi negate deja. Respingerea revizuirii este ultima portiță a lui Voiculescu, o revizuire încercată de el tot pentru a se relua toate dosarele în care el este contestat ca revoluționar în încercarea evitării discuțiilor pe fond, urmând ca în scurt timp să avem certitudini și pe hârtie cum că acest om a jucat la dublu cu toată lumea. (va urma)

Alex Oprea