Defrișările ilegale din România-crime împotriva umanității

Aparent titlul este aberant. Care crime, că nu vine nimeni să tragă în oameni, nu supune nimeni lumea la tortură? Oare?! Pai din moment ce populația unei zone este obișnuită de sute de ani să trăiască în anumite condiții de mediu, cu un calendar cvasistabil al derulării anotimpurilor, iar într-o perioadă scurtă schimbi toate aceste date, nelăsând populației momentului nici o șansă spre readaptare, supunând organismul uman stresului acestor modificări, reducând astfel media de viață, cum aș putea interpeta ceea ce se întâmplă? 

 Limita minimă pentru o suprafață a zonelor forestiere este undeva la 30 la sută. Adică la o sută de metri pătrați , 30 trebuie neapărat să fie împăduriți. Altfel este dezastru ecologic, conform tuturor studiilor în materie. Să luăm spre exemplu România.

În anul 1800, suprafața României era acoperită de păduri în proporție de 40 la sută. Astăzi acest procent este sub pragul critic, undeva la 25 la sută. În condițiile în care a crescut de câteva mii de ori gradul de emisii poluante, s-a redus producția agricolă internă, nu s-a construit semnificativ infrastructură rutieră sau feroviară. Spun asta pentru că defrișările au justificare, în mod normal, în nevoia construcției de infrastructură, locuințe, sau nevoia de creștere a suprafețelor agricole. De abia la urmă, și într-un procent redus, ponderea în defrișări ar trebui să însemne comerțul.

Analizând motivele defrișărilor masive din Românie, putem constata cu ochiul liber faptul că în ultimii 26 de ani, perioada cu defrișările cele mai mari de la 1800 încoace, că dacă în anul 1989, România era acoperită de păduri în proporție de 32-36 la sută ( procent admisibil în materie de echilibru ecosistemic) astăzi procentul real este situat undeva la 20-25 la sută. Ceea ce înseamnă că în perioada 1989-2016 s-au tăiat peste 15 la sută din copacii României. De ce spun peste 15 la sută? Pentru că trebuie ținut cont că pe vremea comuniștilor au existat programe ample de împăduriri , gradul de împădurire al României fiind proiectat a ajunge undeva la 38 la sută. 1989 a dat însă planurile comuniștilor peste cap și în acest domeniu.

În România anilor de după 1989 nu a mai existat nici un program semnificativ de împăduriri suprafețele replantate fiind nesemnificative comparativ cu defrișările.

S-ar putea spune că aceste defrișări au respectat

scopurile pentru care ele ar trebui făcute: infrastructură, agricultură, construcții și comerț, repet comerțul cu lemn într-un echilibru firesc ar trebui să reprezinte cam maxim 1 la sută din totalul defrișărilor- deoarece și lemnul rezultat din defrișările justificate se comercializează! Păi haideți să analizăm!

Infrastructura- nu justifică sub nici o formă defrișările de după 1989, deoarece în România nu s-a mai construit nimic semnificativ în materie de drumuri noi, rețeaua noastră rutieră fiind cea mai redusă din Europa, și una dintre cele mai reduse din lume. Nu credeți?! Puneți un navi pe bordul mașinii și mergeți prin România! Veți vedea rețeaua de drumuri cu o anumită culoare. Cum treceți granița la unguri , cehi, polonezi, slovaci sau nemți, veți vedea un număr incomparabil mai mare de drumuri pe navi-ul vostru! La fel și cu drumurile feroviare.  Dacă vă uitați cam în ce zone s-au făcut autostrăzi, veți constata că în acele zone nu era nevoie de defrișări, fiindcă nici o bucată de autostradă nu trece prin păduri sau foste păduri! Deci primul motiv al defrișărilor CADE!

Cert este că drumuri noi nu au mai fost făcute în România post decembrie 89, ci s-au peticit drumurile lăsate de comuniști , și s-au construit cam 1000 de kilometri nefuncționali de autostradă.

O altă justificare a defrișărilor o constituie agricultura, în sensul nevoii de creștere a suprafețelor agricole. Este de fapt justificarea cu ponderea cea mai mare în materie de defrișări. Păi producția agricolă a României a scăzut după 1989, în ciuda raportărilor umflate din timpul lui Ceaușescu. Din exportator de produse agricole și agroalimentare , România a devenit un importator masiv. Șeptelul de animale s-a redus cu aproape 50 la sută, rețeaua de irigații aproape cu sută la sută, suprafețele cultivate cu 60 la sută. Este foarte clar că pe fondul acestor cifre nu se justifica o creștere a suprafețelor agricole, deci nu se justificau defrișările nici pe acest motiv.

Dezvoltarea imobiliară ar fi oarecum justificarea unor defrișări, dar dacă privim spre zonele în care s-a construit, vom observa că majoritatea covârșitoare a construcțiilor de după 1989 s-a făcut pe seama REDUCERII SUPRAFEȚELOR AGRICOLE, deci nu pe seama suprafețelor împădurite!

Care de fapt este motivul pentru care suprafața împădurită a țării a scăzut masiv după 89, punând astfel condițiile de viață de pe teritoriul României în pericol? Răspunsul este clar: EXPLOATAREA SĂLBATICĂ a aurului verde românesc.

Date generale

Cuvântul pădure provine din cuvântul latinesc “ palus-udis”ceea ce înseamnă teren acoperit cu arbori. Din cele mai vechi timpuri se ştie că pădurea a fost mijloc de adăpost, de refugiu atât pentru animale cât şi pentru oameni. Pădurea era sursa de energie a strămoșilor, era materia prima pentru arme si locuințe, era locul unde își găseau vânatul și era cetatea de nepătruns în care se ascundeau ei înșiși, când se simțeau amenințați. Acest lucru este dovedit şi de columna lui Traian, de la Roma, unde se vede cum luptau dacii în codrii sau în apropierea lor. Pădurile cuprind formații vegetale extrem de complexe și de diverse, așezate în mai multe straturi, ca și fauna și flora pe care o găzduiesc. Pădurea e o bogăție naturală, al cărei rol în economia națională și ale cărei multiple funcții în menținerea echilibrului ecologic sunt greu de evaluat. Secole la rând, pădurea a fost (şi mai continuă să fie) privită doar ca o sursă de materii prime. Este însă o viziune anacronică. Filosofia și conceptele referitoare la păduri trebuie actualizate. Pădurea este în primul rând garanția previzibilității atmosferice și ecosistemice, înseamnă protecția împotriva invaziei de tehnologie poluantă, înseamnă turism, înseamnă sistem de autoreglare ecologică , înseamnă VIAȚA. În lumina acestui concept, este clar că orice dezechilibru produs prin defrișări este un atentat la VIAȚA comunităților, este de fapt crimă împotriva umanității, săvârșită din culpă.

În prezent, cele mai mari păduri ale lumii sunt în grav pericol. Jumătate din suprafața originală de pădure a fost distrusă şi lucrurile sunt pe cale să se înrăutățească, dacă rata actuală de despădurire nu este încetinită. Acest lucru ar fi catastrofic nu numai din pricina faptului că multe specii de animale îşi au habitatul în pădure , ci şi deoarece pădurile joacă un rol important în reglarea climei planetei.Ca urmarea a defrișărilor masive criza ecologică se acutizează tot mai vertiginos:
 • s-au intensificat procesele de erodare a solurilor;
• sunt tot mai frecvente secetele;
• s-au intensificat alunecările de terenuri, ce produc grave pierderi materiale economiei naționale;
 • a degenerat starea masivelor forestiere;
• a sărăcit flora şi fauna, s-a creat pericolul dispariţiei unor specii de animale şi plante.
          Nici un alt ecosistem terestru, nu asigură un echilibru mai complex şi o mai mare stabilitate, decat pădurea. Spațiile verzi, indiferent de apartenență şi destinație, servesc la îmbunătăţirea calităţii mediului, menţinerea echilibrului ecologic.

Influența geomorfologică: (rolul pădurilor asupra formării şi modelării scoarţei terestre)- pe lângă rolul pe care pădurile l-au jucat în acumularea marilor depozite de cărbuni din subsol, ele au întârziat producerea eroziunilor şi a alunecărilor de teren în părţile ridicate ale reliefului, favorizând în acelaşi timp depunerile în depresiuni. De asemenea, prezenţa pădurilor a împiedicat acţiunea destructivă a vânturilor.

 Influienta climatică: ( rolul pădurilor asupra climei) în acest sens, s-a constatat că pădurile: îndulcesc extremele de temperatură din timpul iernii şi al verii, exercitând o influenţă similară cu cea a oceanelor; sporesc umiditatea absolută şi relativă a aerului, putând să acţioneze favorabil asupra precipitaţiilor; reduc viteza vântului; înlesnesc depunerea zăpezii; -împiedică evaporarea apei din sol şi transpiraţia excesivă a plantelor.

Influența pădurilor asupra solului - această influenţă se manifestă prin: contribuţia arborilor, datorită sistemului radicelar, la dezagregarea rocilor şi sporirea profunzimii solului, precum şi la întreținerea umidității, afânării şi bunei structurări a acestuia; îmbogăţirea solului în elemente asimilabile, datorită litierei bogate, în descompunere; consolidarea terenurilor expuse alunecărilor de teren şi spălărilor de suprafaţă, ca şi împiedicarea formării avalanşelor; fixarea şi punerea în valoare a dunelor de nisip.

Rolul hidrologic (influenţa pădurilor asupra regimului apelor) - acest rol se realizează prin: absorbţia apelor de suprafaţă şi regularizarea debitelor lichide, care devin mai constante şi mai ridicate,împiedicându-se astfel producerea inundaţiilor drenarea biologică la care contribuie toate etajele de vegetaţie din pădure, fapt datorat transpiraţiei puternice a masei foliare.  Functia hidrologica a padurii:
 • Suprafeţele mari de pădure din zona forestieră, prin alcătuirea structurală şi prin procesele fiziologice ale componenţilor ei, influenţează puternic procesele hidrologice şi deci circuitul apei în natură.
 • Vegetaţia forestieră participă la acest proces prin următoarele: frânează scurgerile de suprafaţă; înlesneşte infiltraţia şi percolarea profundă a apei din precipitaţii; alimentarea izvoarelor; asigurarea permanenţei şi regimului moderat al debitelor apelor curgătoare;
• Intervenţia brutală în structura echilibrată a ecosistemului forestier prin tăierea rasă a pădurii, duce la creşterea scurgerii totale cu 40 % în primii ani de după tăierea pădurii
• Tăierile rase pe suprafeţe mari au dezavantajul de a favoriza eroziunea pe terenurile în pantă, de a deregla ciclul bioelementelor, de a tulbura brusc bioclima din apropierea solului şi alte consecinţe rezultând din modul exploatării, scoaterii lemnului, folosirii maşinilor, etc.

 Influenta pădurilor asupra culturilor agricole - rolul menționat apare în contextul modificarilor climatului și solului unei regiuni datorate pădurii, care contribuie la ameliorarea conditiilor de vegetatie ale pășunilor, fânețelor și culturilor agricole învecinate. Astfel, perdelele forestiere de protecție, așezate perpendicular pe direcția vântului, reduc simtitor viteza acestuia. În consecinta, câmpurile agricole protejate de perdele dau recolte de cereale în medie cu 25-30 % mai mari în anii obișnuiți; în anii secetoși, sporul de recolta ajunge pâna la 300 % față de câmpul fara perdele. Acest efect se datorește faptului că perdelele reduc evaporația și, în timpul iernii, contribuie la răspândirea mai uniformă a zăpezii pe teren, care nu mai e dusă de vânt ci reținută pe câmp
      Influența pădurilor asupra sănătații oamenilor – aceasta influență se manifesta atât prin mediul care le este propriu, cât si prin resursele oferite. Astfel:
• padurea purifica atmosfera; fixează carbonul vătămător animalelor si omului si reda oxigenul trebuitor respiratiei lor;
• conditiile igienice ale masivelor mari împadurite sunt mult mai favorabile decât acelea ale oraselor, mai cu seama centrelor industriale. Aerul de pădure este mai curat, mai sănătos, deoarece fumul și praful lipsesc, gaze vătămătoare nu se găsesc iar agenții patogeni sunt relativ puțin reprezentați
 • în pădurile de rășinoase, se adaugă și îmbogățirea aerului în ozon, provocată de rășina arborilor. Aerul din aceste paduri este cel mai potrivit si cel mai bun în cazul bolilor urmate de o perioada de lunga convalescentă. • frunzișul des al pădurii acționează ca un ecran protector și atenuează zgomotul (reduce poluarea fonică), asigurând un echilibru al organismului uman cu mediul înconjutator;
• padurea contine numeroase resurse cu caracter sanogen: plante medicinale, fructe de padure, ciuperci comestibile, nectar si polen al florilor etc. După Zitti et al. pădurile, luminișurile, văile, tăieturile și plantațiile adăpostesc circa 60 % din totalul plantelor medicinale existente în tara noastră. Si, deoarece farmacopeea naturală este în continua expansiune, se se poate ușor înțelege importanta tezaurului vegetal medicamentos aflat în fondul nostru forestier.         

 Deşi pădurea are un rol foarte important în menţinerea echilibrului ecologic, oamenii defrișează în mod constat pădurile. Tăierile legale nu afectează aşa mult pădurile, deoarece acestea respectă regulile silvice: sunt tăiați doar copacii bătrâni, bolnavi, se fac tăieri pentru a face loc altor copaci să crească. Din păcate defrișările ilegale sunt cele care afectează pădurea.

Noul Cod Silvic însă, sau mai exact legislația de după 1989 legalizează ilegalitățile, la care se mai adaugă și tăierile out of law.

Conform specialiştilor în domeniu, defrişările în România au determinat creșterea vitezei apelor care au provocat inundaţiile din anul 2010. Academicianului Victor Giurgiu sustine ca inundațiile din România sunt strâns legate de tăierile necontrolate de pădure. Potrivit analizei "Defrișările – Factor de risc la inundații", realizata de Dinu Gabriela, de la Universitatea Valahia din Târgoviște, rezultă că în pădurea bătrână de fag scurgerile de suprafață sunt de 32 de ori mai reduse decât pe un teren fără vegetație, în timp ce pe o fâneață, reducerea scurgerii este de 19 ori mai mică, iar pe o pășune, numai de șapte ori. Cercetările efectuate în Japonia pe o perioada de aproape 20 de ani asupra a cinci bazine cu suprafețe variind între 2,48 ha si 645,4 ha, care au fost despădurite, au arătat ca îndepărtarea pădurii a mărit scurgerea directă cu 28% pana la 58%, iar debitul de vârf a crescut cu 69% până la 114%.

Toate aceste date, duc la concluzia clară că defrișările necontrolate și fără a avea la bază NICI UN STUDIU DE IMPACT sunt probe certe într-un eventual proces penal împotriva autorităților de după 1989. Alianța Civică Revoluția Curată strânge argumente pentru a formula o asemenea plângere penală, astfel încât prin aceasta să stopeze exploatarea masivă a pădurilor din România. Alianța crede că este improprie expresia defrișări ilegale, și că problema este pur și simplu defrișarea. Legislația României în materie este în prezent flască și doar formală, ea nu rezolvă problema plămânului verde național. Este absolut necesară o legislație prin care cel puțin 10 ani să se interzică exportul de masă lemnoasă neprelucrată superior (ceea ce ar duce la creșterea locurilor de muncă în industria mobilei și dezvoltare pe orizontală- fitinguri, chimică, etc), iar lemnul exploatat conform normelor silvice ( copacii bătrâni, etc) să fie folosit ca și combustibil. Se știe că multe locuințe din România sunt încălzite cu lemne, iar un program de introducere a centralelor pe peleți ar fi ideal. Peleții înseamnă exploatarea rezidurilor din fabricile de mobilă sau de prelucrare a lemnului.

Alex Oprea

(Va urma)